1. [Scriban] încáletea, V. încaĭ.
2. [MDA2] încai av [At: CORESI, EV. 108/33 / V: (înv) ~le, ~lea, ~ale,~alea, ~aleai / A și: (îrg) încai / E: în- + cai] (Reg) 1 Cel puțin. 2 Măcar.
3. [CADE] ÎNCAI, F ÎNCAILE(A), Mold. ÎNCALTE(A) adv. Barem, măcar, cel putin: m’a ținut o sută și mai bine de lei, da ’ncai am făcut un lucru bun (BR.-VN.); acum, încaile, prindeți la inimă! (ODOB.); dacă te frigi, încailea să te frigi cu o ciorbă bună (ZNN.); spune-mi încaltea tot, ca să știu și eu de ce să mă feresc (GN.).
4. [Scriban] încáĭ, încáĭlea, încálea și încáltea (ea dift.) adv. (d. încă, ca cîndaĭ și cîndailea d. cînd). Fam. Cel puțin, barim, măcar: mă duc să văd încaltea ce-a fost, încaltea nu m’am dus degeaba. – Forma încaĭlea în vest. Rar încáletea. În Bihor (Șez. 37, 129) încăléte.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL