1. [DEX '09] ÎNAURIT, -Ă, înauriți, -te, adj. (Pop.) Care este aurit. [Pr.: -na-u-] – V. înauri.
2. [MDA2] înaurit, ~ă a [At: (a. 1773) CONDICA, ap. GCR II, 86 / Pl: ~iți, ~e / E: înauri] (Îvp) 1-3 Aurit (1-3).
3. [DLRLC] ÎNAURIT, -Ă, înauriți, -te, adj. (Popular) Aurit. N-are Nina scumpă salbă, Nici înauriți cercei. COȘBUC, P. II 209. Am un pom înaurit, Cu flori dalbe-acoperit (Anul). GOROVEI, C. 13.
4. [Șăineanu, ed. VI] înaurit a. daurit: Ca un măr înaurit POP.
5. [DEX '09] ÎNAURA vb. I v. înauri.
6. [DEX '09] ÎNAURI, înauresc, vb. IV. Tranz. (Rar) A auri. [Pr.: -na-u-. – Var.: (reg.) înaura vb. I] – În + aur.
7. [MDA2] înaura v vz înauri
8. [MDA2] înauri vt [At: CONACHI, P. 287 / V: (rar; cscj) ~ra / Pzi: ~resc / E: în- + aur] (Îvp) 1-3 A auri2 (1-3).
9. [CADE] ÎNAURI (-resc) = AURI.
10. [DLRLC] ÎNAURI, înauresc, vb. IV. Tranz. (Rar) A auri. (Fig.) [Amorul] înaurește cu raze nourii de desfătare. CONACHI, P. 287. – Variantă: înaura (NEGRUZZI, S. II 129) vb. I.
11. [Scriban] aurésc v. tr. (d. aur). Poleĭesc cu aur. – Vechĭ și auréz. În Trans. și întrauresc (Șincaĭ) și înauresc.
12. [Scriban] înaurésc, V. auresc.
13. [DOOM 3] înauri (a ~) (rar) (desp. î-na-u-/în-a-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. înauresc, 3 sg. înaurește, imperf. 1 înauream; conj. prez. 1 sg. să înauresc, 3 să înaurească
14. [DOOM 2] !înauri (a ~) (rar) (î-na-u-/în-a-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. înauresc, imperf. 3 sg. înaurea; conj. prez. 3 să înaurească
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL