1. [DEX '09] ÎNAPOIERE, înapoieri, s. f. Acțiunea de a (se) înapoia2. ◊ Înapoiere mintală = dezvoltare mintală inferioară la un individ, față de vârsta pe care o are; insuficientă dezvoltare psihică și intelectuală a unui individ. – V. înapoia2.
2. [MDA2] înapoiere sf [At: MAIORESCU, D. I, 145 / Pl: ~ri / E: înapoia1] 1 Restituire. 2 Revenire la locul din care s-a plecat. 3 Împiedicare a cuiva să muncească. 4 Împiedicare a cuiva să-și dezvolte inteligența. 5 (Îs) ~ mintală Dezvoltare mintală inferioară a unui individ, față de vârsta pe care o are. 6 (Îas) Insuficientă dezvoltare psihică și intelectuală a unui individ. 7 Rămânere în urmă din punct de vedere politic, social, cultural, economic etc. 8 (Fig) Retrogradare. 9 (Fig) Regres. 10 (Fig) Disprețuire. 11 (Fig) Umilire.
3. [CADE] ÎNAPOIERE sf. 1 Faptul de a (se) înapoia ¶ 2 Restituire ¶ 3 Stare înapoiată (a minții, a civilizațiunii, etc.) ¶ 4 Întoarcere.
4. [DLRLC] ÎNAPOIERE, înapoieri, s. f. Acțiunea de a (se) înapoia. 1. Restituire. 2. Întoarcere, revenire. La înapoiere n-a mai găsit pe nimeni. 3. Fig. Stare înapoiată, rămînere în urmă (în dezvoltare, în concepții etc.); p. ext. regres.
5. [Șăineanu, ed. VI] înapoiere f. acțiunea de a (se) înapoia: 1. restituțiune; 2. întoarcere: după înapoierea lui; 3. fig. regres.
6. [Scriban] înapoĭére f. Acțiunea de a da înapoĭ, restituire: înapoĭerea uneĭ datoriĭ. Fig. Starea omuluĭ rămas înapoĭ cu cultura saŭ cu ideile. – Cu înț. de „înturnare, întoarcere din călătorie” e abs. fals!
7. [DEX '09] ÎNAPOIA2, înapoiez, vb. I. 1. Tranz. A da înapoi; a restitui. ♦ Refl. A reveni, a se întoarce la locul de unde a plecat. 2. Refl. și intranz. Fig. (Înv.) A fi în declin, a regresa; a decădea. [Var.: (reg.) napoia vb. I] – Din înapoi.
8. [DEX '09] NAPOIA vb. I v. înapoia2.
9. [MDA2] înapoia1 [At: MARCOVICI, C. 113/7 / V: (înv) înapoi, napoia / S și: înn~ / Pzi: ~iez / E: înapoi] 1 vt A restitui. 2-3 vtr (Iuz) A (se) întoarce. 4 vt (Iuz; îe) A ~ pe cineva în lucru A împiedica pe cineva să muncească. 5 vt (Iuz; îae) A împiedica pe cineva să-și dezvolte inteligența. 6 vt (Iuz; fig) A disprețui. 7 vt (Iuz; fig) A umili. 8 vr (Fig) A rămâne în urmă. 9 vi (Fig) A regresa.
10. [MDA2] napoi2 v vz înapoia
11. [MDA2] napoia v vz înapoia
12. [CADE] ÎNAPOI I. adv. În urmă, la spate, îndărăt; (P): la plăcinte înainte și la războiu ~ 👉 ÎNAINTE I. 1; a rămînea ~; a merge ~ ca racul; a se uita ~; a veni ~; a se întoarce ~, a veni iar la locul de unde a plecat; a-și lua vorba ~, a nu mai voi să se țină de vorbă; a da ~, a) a întoarce, a restitui, a da îndărăt un lucru împrumutat; b) a se retrage: calul... începe... a sări în două picioare și a da înapoi (CRG.); cu acest din urmă înțeles și: a se da ~. II. interj. Strigăt adresat cuiva, spre a se retrage, spre a se depărta: ~, nelegiuiților! III. ÎNAPOIA prep. construită cu genit. În urma, la spatele, îndărătul: ~ mea; ~ frontului [lat. in + ad-post].
13. [CADE] ÎNAPOIA (-oiez), ‼ ÎNAPOI (-oiesc) I. vb. tr. ① A da înapoi (un lucru împrumutat), a restitui: i-am împrumutat cartea, dar nu mi-a înapoiat-o încă; fă bine de înapoiește un leu tovarășului dumitale (CRG.) ¶ 2 A da mai la urmă, cu o treaptă mai jos. II. vb. refl. A se întoarce, a veni înapoi.
14. [CADE] ÎNAPOIAT adj. 1 p. ÎNAPOIA ¶ 2 Dat înapoi, restituit ¶ 3 Rămas înapoi (cu învățătura, cu mintea, cu civilizația, etc.) ¶ 4 Întors, revenit.
15. [CADE] NAPOI 👉 ÎNAPOI.
16. [DLRLC] ÎNAPOI vb. IV v. înapoia2.
17. [DLRLC] ÎNAPOIA2, înapoiez, vb. I. 1. Tranz. A da înapoi, a restitui. Beți-o toată, zise apoi către Găvan cînd vru să-i înapoieze sticla. REBREANU, I. 21. Trebuie să-mi înapoiezi scrisoarea pe care ți-o cer. CARAGIALE, O. III 306. ♦ A retroceda. Prin această pace, Austria a înapoiat, între altele, Oltenia, care a scăpat astfel de apăsătoarea ocupație austriacă. IST. R.P.R. 255. 2. Refl. A se întoarce la locul de unde a plecat; a reveni. Tot astfel se întîmpla și cu unii care se înapoiau. PAS, Z. I 214. A ieșit din curte, ca să nu se mai înapoieze niciodată. GALACTION, O. I 308. 3. Refl. și intranz. Fig. (Învechit) A da înapoi, a regresa, a decădea, a fi în declin. Istoria este măsura sau metrul prin care se poate ști dacă un popor propășește sau dacă se înapoiază. KOGĂLNICEANU, S. A. 45. – Variante: napoia (ALECSANDRI, P. P. 204) vb. I, (neobișnuit) înapoi (ALECSANDRI, S. 109) vb. IV.
18. [Șăineanu, ed. VI] înapoià v. 1. a da înapoi, a restitui; 2. a rămânea înapoi, a întârzia; 3. refl. a veni înapoi, a se întoarce.
19. [Scriban] înapoĭéz v. tr. (d. înapoĭ). Restituĭ, daŭ înapoĭ ceĭa ce am luat. Rar. Scobor din rang. – Ca v. refl. cu înț. de „mă întorn” e un neol. de răŭ gust!
20. [DOOM 3] înapoiere (desp. î-na-/în-a-) s. f., g.-d. art. înapoierii; pl. înapoieri
21. [DOOM 2] !înapoiere (î-na-/în-a-) s. f., g.-d. art. înapoierii; pl. înapoieri
22. [DOOM 3] înapoia1 (a ~) (desp. î-na-/în-a-) vb., ind. prez. 1 sg. înapoiez, 3 înapoiază, 1 pl. înapoiem; conj. prez. 1 sg. să înapoiez, 3 să înapoieze; ger. înapoind
23. [DOOM 2] !înapoia2 (a ~) (î-na-/în-a-) vb., ind. prez. 3 înapoiază, 1 pl. înapoiem; conj. prez. 3 să înapoieze; ger. înapoind
24. [MDO] înapoia (ind. prez. 3 sg. și pl. înapoiază, 1 pl. înapoiem)
25. [IVO-III] înapoiez, -ind ger., -iere inf. s.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL