1. [DEX '09] ÎNAINTAT, -Ă, înaintați, -te, adj. 1. Care este situat în față. 2. Care se detașează de ceilalți, situându-se înaintea lor prin cunoștințele și prin nivelul său intelectual; care se conduce după concepția cea mai avansată; progresist. 3. Avansat în timp; târziu. ◊ Înaintat în vârstă = bătrân. – V. înainta.
2. [MDA2] înaintat, ~ă a [At: (a. 1835) URICARIUL VIII 126/20 / V: (înv) ~tit, naintat, năintat / Pl: ~ați, ~e / E: înainta] 1 Care a avansat în spațiu. 2 Care s-a extins în spațiu. 3 (D. părți ale unei clădiri) Ieșit în afară. 4 Care a făcut progrese. 5 Avansat în timp Si: târziu (1). 6 (D. ceasuri) Care funcționează prea repede. 7 A cărui dezvoltare a fost impulsionată. 8 (Înv) Progresist. 9-10 (Care avansează pe cineva sau) este avansat într-o funcție importantă. 11 Expediat2. 12-13 (D. acte, petiții, lucrări administrative) (Expediat sau) prezentat celor în drept. 14 (D. opinii, idei) Exprimat. 15 (Înv; d. sume de bani) Avansat. 16 (Fig; d. oameni; îs) ~ în vârstă Bătrân.
3. [CADE] ÎNAINTAT adj. 1 p. ÎNAINTA ¶ 2 ~ în vîrstă, (cam) bătrîn; la o vîrstă ~ă, la bătrînețe, în vreme de bătrînețe.
4. [DLRLC] ÎNAINTAT, -Ă, înaintați, -te, adj. 1. Care se situează înaintea, în fruntea altora prin nivelul dezvoltării sale; avansat (în ceea ce privește ideile, concepțiile etc.), care se conduce după concepția cea mai avansată; progresist. Bălcescu a avut o poziție înaintată în problema națională. SCÎNTEIA, 1952, nr. 2540. M. Kogălniceanu e un istoric cu gîndire înaintată pentru acea vreme. A făcut parte din societățile istorice din Odesa și cunoștea limba și cultura rusă. IST. R.P.R. 317. 2. Așezat înainte, situat în față. Aproape de tranșeea lor, Vom face aci un post înaintat, Un post ascuns. CAMIL PETRESCU, V. 37. Seara, la zece, dădu poruncile cuvenite și porni spre observatorul cel mai înaintat. REBREANU, P. S. 83. ♦ (Despre o parte a unei clădiri) Ieșit în afară. Geamlîc înaintat pe grinzi, care era obicinuita ședere a doamnei și a femeilor sale. ODOBESCU, S. I 128. 3.. Avansat în timp; tîrziu. Noaptea este înaintată și, ca să nu se întîmple cuiva vreo meteahnă... eu am găsit cu cale în mintea mea să mîneți aci pînă la ziuă. ISPIRESCU, L. 376. ◊ (Despre persoane) Înaintat în vîrstă = vîrstnic. Trăsnea era înaintat în virstă, bucher de frunte și tîmp în feliul său. CREANGĂ, A. 89. La o vîrstă înaintată = la bătrînețe. – Variantă: (învechit, rar) înaintit, -ă (RUSSO, S. 28) adj.
5. [Șăineanu, ed. VI] înaintat a. 1. avansat; 2. promovat.
6. [Scriban] înaintát, -ă adj. Promovat, dus în ainte. Fig. Înălțat în grad: ofițer înaintat. Cristalizat, cult: popor, om înaintat. – Fals avansat (fr. avancé).
7. [DEX '09] ÎNAINTA, înaintez, vb. I. 1. Intranz. A merge înainte în spațiu, a se mișca spre cineva sau ceva aflat înainte; a avansa. ♦ Fig. A progresa. 2. Intranz. A merge înainte în timp; a se desfășura, a se dezvolta. 3. Tranz. A ridica pe cineva într-o funcție mai importantă; a avansa în grad. ♦ Intranz. A obține o funcție mai importantă, un grad mai mare. 4. Tranz. A expedia, a trimite, a da un act, o petiție, o lucrare administrativă etc. 5. Tranz. (Înv.) A avansa o sumă de bani. – Din înainte.
8. [MDA2] înainta [At: DRĂGHICI. R 276/10 / V: (cscj) ~ti, (înv) nainta / S și: înn~ / Pzi: ~tez / E: înainte] 1 vi A merge înainte în spațiu Si: a avansa (1-3). 2 vi A se întinde. 3 vi (Fig.) A progresa. 4 vi (Fig) A merge înainte în timp Si: a se desfășura. 5 vi (Fig; d. ceas) A merge foarte repede. 6-7 vtf (Rar) A face pe cineva sau ceva (să se dezvolte sau) să progreseze. 8-9 vti (A ridica pe cineva sau) a fi ridicat într-o funcție mai importantă. 10 vt (Fig) A expedia. 11-12 vt (Spc) A expedia sau a prezenta celor în drept un act, o petiție, o lucrare administrativă. 13 vt (Fig; d. o idee, o opinie, etc.) A exprima. 14 vt (Înv) A avansa o sumă de bani. 15 vi (Fig; d. oameni; îe) A ~ în vârstă A îmbătrâni.
9. [MDA2] înainti v vz înainta
10. [MDA2] înaintit, ~ă a vz înaintat
11. [MDA2] nainta[1] v vz înainta
12. [MDA2] năinta v vz înainta
13. [MDA2] năintat, ~ă a vz înaintat
14. [CADE] ÎNAINTA (-tez) I. vb. intr. 1 A merge, a porni înainte, mai departe: abia am putut ~ din cauza zăpezii; ocolirea împrejurul prăpastiei și văzură că dîra de sînge nu mai înainta (ISP.); Ⓕ: ~ în vîrstă, a îmbătrîni, a deveni din ce în ce mai bătrîn ¶ 2 A merge prea iute: ceasornicul meu înaintează ¶ 3 A se ridica, a se înălța în grad: ~ în slujbă ¶ 4 A fi mai ieșit afară: acoperișul înaintează în stradă ¶ 5 A face progrese; a spori; a ajunge departe (vorb. de o lucrare, etc.). II. vb. tr. 1 A ridica, a înălța în grad, a avansa: l-a înaintat căpitan ¶ 2 A fi cuiva de folos, a ajuta, a face să progreseze: sfatul ce-mi dai nu mă înaintează de loc ¶ 3 A adresa, a da, a trimite: ~ o petiție, o cerere ¶ 4 A spune, a susține ceva: mereu înaintezi cîte o altă părere.
15. [CADE] NAINTA... = ÎNAINTA...
16. [DLRLC] ÎNAINTA, înaintez, vb. I. 1. Intranz. A merge înainte, a se mișca spre cineva sau ceva; a avansa. Cu greu înaintam prin nămolul drumului rău. SADOVEANU, O. VI 526. Luntrea... înaintează în lovire de lopeți. EMINESCU, O. I 154. Căruța... înaintează pe căi fără de urme. ODOBESCU, S. III 15. Vaporul legănat de valuri înaintează răpide. ALECSANDRI, O. P. 317. ◊ Fig. Drumul... înaintează vesel, neted. REBREANU, I. 9. ◊ (Poetic) Din văi tu vezi amurgul Spre culmi înaintînd. COȘBUC, P. I 215. ◊ Refl. (Rar) Mă înaintam chiar ca o mașină printre toate acele minuni. ALECSANDRI, C. 122. Iată că se-nainta Și pe prag se arăta. id. P. P. 131. ♦ A merge înainte (în timp), a se desfășura. Noaptea-naintează. MACEDONSKI, O. I 173. ◊ Expr. A înainta în vîrstă = a îmbătrîni. 2. Intranz. Fig. A merge mai departe pe calea dezvoltării; a progresa. Uniunea Sovietică... înaintează acum spre cea mai înaltă formă de civilizație. SAHIA, U.R.S.S. 91. 3. Tranz. (Cu privire la persoane) A ridica în grad, într-o funcție mai importantă; a avansa. La o săptămînă după această minunată întîmplare, Vartolomeu Diaconu a fost mutat și înaintat la gradul de șef al stației Piscul-Voievodesei. C. PETRESCU, A. 298. 4. Tranz. (Cu privire la acte, petiții, lucrări administrative etc.) A expedia, a trimite. Am înaintat parchetului alăturata scrisoare. Cred că de astă dată ți s-a înfundat. CARAGIALE, O. II 307. 5. Tranz. (Învechit, cu privire la o sumă de bani) A da înainte, a plăti cu anticipație. Mă rog, băbacă, încă și acum ca să-mi înaintezi leafa. KOGĂLNICEANU, S. 101.
17. [DLRLC] ÎNAINTIT, -Ă adj. v. înaintat.
18. [Șăineanu, ed. VI] înaintà v. 1. a merge înainte; fig. a înainta în vărstă; 2. a progresa: a înainta în studiu; 3. a avansa: a înainta în magistratură; 4. a prezenta, a adresa: a înainta o hârtie.
19. [Scriban] înaintéz v. tr. Merg în ainte: armata a înaintat în țară străină. Fig. Progresez: a înainta în etate, în lucru, în studiŭ. Mă înalț în grad: acest ofițer a înaintat răpede. V. tr. Duc în ainte: Înaintez lucrările. Prezent, adresez: înaintez o hîrtie ministeruluĭ. Fig. Înalț în grad. – Fals avansez (dr. avancer).
20. [DOOM 3] înainta (a ~) (desp. -na-in-) vb., ind. prez. 1 sg. înaintez, 3 înaintează; conj. prez. 1 sg. să înaintez, 3 să înainteze
21. [DOOM 2] înainta (a ~) (-na-in-) vb., ind. prez. 3 înaintează
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL