1. [DEX '09] ÎMPĂUNAT, -Ă, împăunați, -te, adj. 1. (Rar) împodobit cu pene (de păun). 2. Mândru, înfumurat. [Pr.: -pă-u-] – V. împăuna.
2. [MDA2] împăunat, ~ă a [At: BOUREANU, S. P. 18/ P: ~pă-u~ / Pl: ~ați, ~e / E: împăuna] 1-2 (D. pălărie) Împodobit cu pene (de păun). 3 (Pex) Împodobit. 4 (Pex) Împestrițat. 5 (Fig) Înfumurat.
3. [DEX '98] ÎMPĂUNAT, -Ă, împăunați, -te, adj. 1. (Rar) Împodobit cu pene (de păun). 2. Fudul, mândru, înfumurat. [Pr.: -pă-u-] – V. împăuna.
4. [DLRLC] ÎMPĂUNAT, -Ă, împăunați, -te, adj. (Rar) Împodobit cu pene (de păun sau de alte păsări). Au văzut pe întinse cîmpii lîngă marile ape Triburi împăunate ca șoimii. BOUREANU, S. P. 18.
5. [DEX '09] ÎMPĂUNA, împăunez, vb. I. Refl. A se făli, a se mândri, a se fuduli. [Pr.: -pă-u-] – În + păun (după fr. pavaner).
6. [MDA2] împăuna [At: RUSSO, S. 103 / V: păuna, păuni / P: ~pă-u~ / Pzi: ~nez / E: în- +păun cf fr pavaner] 1 vt A pune pene (de păun) la pălărie. 2 vt (Pex) A împodobi. 3 vt (Pex) A împestrița. 4 vr (Fig) A se făli.
7. [DLRLC] ÎMPĂUNA, împăunez, vb. I. Refl. (Urmat de determinări introduse prin prep. «cu») A face paradă (de ceva); a se fuduli, a se făli (cu ceva ce aparține altuia). S-a împăunat cu un trofeu pe care nu l-a dobîndit el. Steagul fusese cucerit, de un soldat. PAS, L. I 328. Auzind băiatul nostru că ucigașii lui se împăunau cu isprăvile sale, se scîrbi foarte mult. POPESCU, B. II 103.
8. [Scriban] împăunéz (mă) v. refl. (d. păun). Mă fudulesc cu, mă îngînf de: se împăunează cu numele de nobil.
9. [DOOM 3] împăuna (a se ~) (desp. -pă-u-) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă împăunez, 3 se împăunează; conj. prez. 1 sg. să mă împăunez, 3 să se împăuneze; imper. 2 sg. afirm. împăunează-te; ger. împăunându-mă
10. [DOOM 2] !împăuna (a se ~) (-pă-u-) vb. refl., ind. prez. 3 se împăunează
11. [Argou] împăuna, împăunez v. r. a se făli, a se mândri, a se fuduli
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL