1. [DEX '09] ÎMPĂUNARE, împăunări, s. f. Acțiunea de a se împăuna. [Pr.: -pă-u-] – V. împăuna.
2. [MDA2] împăunare sf [At: DEX / P: ~pă-u~ / Pl: ~nări / E: împăuna] 1-2 Așezare a penelor (de păun) la pălărie. 3 (Pex) Împodobire. 4 (Pex) Împestrițare. 5 (Fig) Fudulire.
3. [DLRLC] ÎMPĂUNARE, împăunări, s. f. Faptul de a se împăuna.
4. [DEX '09] ÎMPĂUNA, împăunez, vb. I. Refl. A se făli, a se mândri, a se fuduli. [Pr.: -pă-u-] – În + păun (după fr. pavaner).
5. [MDA2] împăuna [At: RUSSO, S. 103 / V: păuna, păuni / P: ~pă-u~ / Pzi: ~nez / E: în- +păun cf fr pavaner] 1 vt A pune pene (de păun) la pălărie. 2 vt (Pex) A împodobi. 3 vt (Pex) A împestrița. 4 vr (Fig) A se făli.
6. [DLRLC] ÎMPĂUNA, împăunez, vb. I. Refl. (Urmat de determinări introduse prin prep. «cu») A face paradă (de ceva); a se fuduli, a se făli (cu ceva ce aparține altuia). S-a împăunat cu un trofeu pe care nu l-a dobîndit el. Steagul fusese cucerit, de un soldat. PAS, L. I 328. Auzind băiatul nostru că ucigașii lui se împăunau cu isprăvile sale, se scîrbi foarte mult. POPESCU, B. II 103.
7. [Scriban] împăunéz (mă) v. refl. (d. păun). Mă fudulesc cu, mă îngînf de: se împăunează cu numele de nobil.
8. [DOOM 3] împăunare (desp. -pă-u-) s. f., g.-d. art. împăunării; pl. împăunări
9. [DOOM 2] împăunare (-pă-u-) s. f., g.-d. art. împăunării; pl. împăunări
10. [DOOM 3] împăuna (a se ~) (desp. -pă-u-) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă împăunez, 3 se împăunează; conj. prez. 1 sg. să mă împăunez, 3 să se împăuneze; imper. 2 sg. afirm. împăunează-te; ger. împăunându-mă
11. [DOOM 2] !împăuna (a se ~) (-pă-u-) vb. refl., ind. prez. 3 se împăunează
12. [Argou] împăuna, împăunez v. r. a se făli, a se mândri, a se fuduli
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL