1. [DEX '09] ÎMPĂTURA vb. I v. împături.
2. [MDA2] împătura vt vz împături
3. [CADE] ÎMPĂTURA (-tur). ÎMPĂTURI (-uresc) vb. tr. A îndoi (o hîrtie, o rufă, o haină), a strînge în pături: scrise o carte pe o foaie de hîrtie, o împătură în patru (RET.); pe ea (= pe ladă) erau împăturate hainele lui (RET.); adiata.. oamenii o luau o împătureau și o puneau pe fundul lăzii (LUNG.).
4. [DEX '09] ÎMPĂTURI, împăturesc, vb. IV. Tranz. A strânge o pătură, o haină, o pânză, o hârtie etc. prin îndoirea de mai multe ori. [Var.: împătura vb. I] – În + pătură.
5. [MDA2] împături vt [At: CALENDARIU (1814) 181/15 / V: (cscj) ~ra / Pzi: ~rez[1] / E: în- + pătură] 1 (D. o pânză, haină, hârtie etc.) A strânge prin îndoire repetată. 2 (Îlv) A o ~ra A fugi.
6. [DEX '98] ÎMPĂTURI, împăturesc, vb. IV. Tranz. A strânge o pătură, o haină, o pânză, o hârtie etc. prin îndoirea de mai multe ori. [Var.: împătura vb. I] – În + pături.
7. [DLRLC] ÎMPĂTURI, împăturesc, vb. IV. Tranz. (Și în forma împătura; cu privire la o pătură, la o foaie de hîrtie, la o haină etc.) A strînge prin îndoire de mai multe ori. Gîngu își împături sumanul pe prispă. C. PETRESCU, S. 35. Scrise o carte pe o foaie de hîrtie, o împătură-n patru și-o dete lui moș Gligor. RETEGANUL, P. I 16. – Variantă: împătura, împătur și împăturez (CAMIL PETRESCU, T. II 553, GOGA, C. P. 28), vb. I.
8. [Șăineanu, ed. VI] împaturà v. a strânge în pături (pânză, rufe).
9. [Scriban] împătur și -ésc, a -í v. tr. (d. pătură). Așez, strîng în păturĭ, vorbind de pînză, hîrtie ș. a. – Și păturesc: păturindu-șĭ fusta (Sadov. VR. 1911, 1, 14). În Trans. și a împătura, împătur și -éz.
10. [DOOM 3] împături (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împăturesc, 3 sg. împăturește, imperf. 1 împătuream; conj. prez. 1 sg. să împăturesc, 3 să împăturească
11. [DOOM 2] !împături (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. împăturesc, imperf. 3 sg. împăturea; conj. prez. 3 să împăturească
12. [IVO-III] împătur.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL