1. [MDA2] împătra vi [At: I. CR. III, 119 / Pzi: ~rez / E: ml *impatrare] (Reg) A da de bucluc.
2. [CADE] ❍ ÎMPĂTRA (-trez) vb. intr. Olten. (CIAUȘ.) A o sfecli, a nu o scoate la capăt, a nu mai ști ce să facă: ei, săraca ’n de mine, am împătrat-o cu asta, n’o mai isprăvesc (RV.-CRG.).
3. [DLRM] ÎMPĂTRA, împătrez, vb. I. Intranz. (Rar) A o sfecli. – Lat. *impatrare (= impetrare).
4. [Scriban] împătréz v. tr. (lat. impetro, -áre, a căpăta). Olt. Fam. Am împătrat-o, am sfeclit-o, mĭ-am căpătat-o, am pățit-o!
5. [DER] împătra (-atru, împătrat), vb. – A rămîne cu buzele umflate, a fi dezamăgit. – Var. pătra. Lat. patrāre „a executa”, probabil cu sensul lui impetrāre „a obține” (Bogrea, Dacor, I, 258; DAR; REW 4306a; Rosetti, I, 167); pentru semantism, cf. a o căpăta „a da greș”. Cuvînt rar (var. numai la Șincai, unde poate fi latinism), arareori folosit la moduri personale, poate fi astfel încît conjugarea sa nu ni se pare sigură.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL