1. [DEX '09] ÎMPĂTIMA vb. I v. împătimi.
2. [DEX '09] ÎMPĂTIMI, împătimesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A face pe cineva să sufere, a provoca cuiva dureri. [Var.: împătima vb. I] – În + patimă.
3. [MDA2] împătima v vz împătimi
4. [MDA2] împătimi [At: COSTINESCU / V: (cscj) ~ma / Pzi: ~mesc / E: în- + patimă] 1 vt A face pe cineva să sufere. 2-3 vtr (Rar) A (se) pasiona.
5. [DLRLC] ÎMPĂTIMI, împătimesc, vb. IV. Tranz. A face să sufere, a provoca dureri. (Atestat în forma împătima) Reforme care se ating de garanția politică nu împătimează pe popor cît l-ar împătima lucruri care se ating de societatea casnică. BOLINTINEANU, O. 258. Variantă: împătima, împătimez, vb. I.
6. [DOOM 3] împătimi (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împătimesc, 3 sg. împătimește, imperf. 1 împătimeam; conj. prez. 1 sg. să împătimesc, 3 să împătimească
7. [DOOM 2] împătimi (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împătimesc, imperf. 3 sg. împătimea; conj. prez. 3 să împătimească
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL