1. [DEX '09] ÎMPĂRȚEALĂ, împărțeli, s. f. Faptul de a împărți ceva. ♦ Spec. (Jur.) Împărțire a unor bunuri prin acord între părți sau prin lege; partaj. – Împărți + suf. -eală.
2. [MDA2] împărțeală sf [At: PRAV. MOLD. 83 / V: ~țală / Pl: ~eli, (înv) ~ele / E: împărți + -eală] 1 (Înv) Divorț. 2-3 (Spc) Împărțire a unor bunuri (prin acord între părți sau) prin lege Si: partaj. 4 (Ccr) Lucru împărțit. 5 (Iuz; îs) Actele ~ Act de partaj.
3. [CADE] ÎMPĂRȚEALĂ (pl. -eli) sf. 1 Faptul de a împărți, împărțire; rezultatul acestei acțiuni: o neînțelegere se ivi între dînșii la împărțeala cîștigului (CAR.); și nu ești mulțumit cu împărțeala ce s’a făcut? (CRG.).
4. [DLRLC] ÎMPĂRȚEALĂ, împărțeli, s. f. Împărțire a unor bunuri între mai multe persoane. A venit vestea că trebuie să se împartă moșiile la oameni, ș-apoi oamenii așteaptă împărțeala. REBREANU, R. II 11. Mai dreaptă împărțeală decît aceasta nu cred că se mai poate. CREANGĂ, A. 145. Gălbenașii-mi socotesc, Pe-mpărțeală se tocmesc Și-ntre dînșii se sfădesc. TEODORESCU, P. P. 442.
5. [Șăineanu, ed. VI] împărțeală f. rezultat al împărțirii și lucrul de împărțit.
6. [Scriban] împărțeálă f., pl. elĭ. Acțiunea de a împărți, de a distribui: împărțeala colacilor la pomană.
7. [DOOM 3] împărțeală s. f., g.-d. art. împărțelii; pl. împărțeli
8. [DOOM 2] împărțeală s. f., g.-d. art. împărțelii; pl. împărțeli
9. [IVO-III] împărțeală, -țeli.
10. [DE] ÎMPĂRȚEÁLĂ (< împărți) s. f. Împărțire a unor bunuri între mai multe persoane. 2. (Dr.) Operație prin care se pune capăt unei stări de devălmășie, coproprietate sau indiviziune, prin determinarea sau atribuirea, în natură sau în bani, a părții ce i se cuvine fiecăreia dintre persoanele ale căror bunuri se aflau în această stare.
11. [Argou] împărțeală, împărțeli s. f. dojană severă.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL