1. [DEX '09] ÎMPĂRĂTEASĂ, împărătese, s. f. 1. Soție de împărat sau femeie care conduce un imperiu. 2. Plantă erbacee agățătoare, veninoasă, cu flori albe-verzui (Bryonia alba). ♦ (Bot.; reg.) Mutătoare (Bryonia dioica). – Împărat + suf. -easă.
2. [MDA2] împărăteasă sf [At: CORESI, EV. 546/4 / V: (înv) părăteasă / Pl: ~ese / E: împărat + -easă] 1 Soție de împărat (1). 2 Femeie care conduce un imperiu. 3 (Rel) Maica Domnului. 4 (Fig; în orațiile de nuntă) Mireasă. 5 (Apc; reg) Matcă. 6 (Bot; reg) Plantă din familia cucurbitaceelor, veninoasă, agățătoare, cu flori albe-verzui, care crește pe gardurile viilor și prin grădini, a cărei rădăcină se folosește ca purgativ Si: brei, cucurbete, cucurbețea, mutătoare, mutătoare-cu-poame-negre, tidvă-de-pământ (Bryonia alba). 7 (Bot; reg; îc) ~sa-buruienilor Mătrăgună (Atropa belladona).
3. [CADE] ÎMPĂRĂTEASĂ (pl. -tese) sf. 1 🛡 Soția unui împărat: a fost un împărat și o ~ ¶ 2 🛡 Suverana, stăpînitoarea unui imperiu ¶ 3 Crăiasă, regină ¶ 4 🐙 Singura femelă dintr’un stup de albine, matcă ¶ 5 🌿 Plantă acățătoare, veninoasă, cu flori albe-verzui, care produce niște boabe negre; crește pe garduri; numită și „brei” , „curcubețea” , „mutătoare”, etc. (🖼 2696) ¶ 6 🌿 = MĂTRĂGUNĂ.
4. [DEX '98] ÎMPĂRĂTEASĂ, împărătese, s. f. 1. Soție de împărat sau femeie care conduce un imperiu. 2. Plantă erbacee agățătoare, veninoasă, cu flori albe-verzui (Bryonia alba). ♦ (Reg.) Mutătoare (Bryonia dioica). – Împărat + suf. -easă.
5. [DLRLC] ÎMPĂRĂTEASĂ, împărătese, s. f. Soție de împărat sau femeie care conduce un imperiu. Tînăra împărăteasă... s-a dus să-și mai vadă părinții. CREANGĂ, P. 86. Un paj ce poartă pas cu pas A-mpărătesii rochii. EMINESCU, O. I 173.
6. [Șăineanu, ed. VI] împărăteasă f. 1. soția împăratului; 2. pop. regină; 3. principesă care guvernă un imperiu: regina Angliei e împărăteasa Indiilor; 4. Bot. mătrăguna, considerata de popor ca împărăteasă buruienilor; 5. unica femeiușcă într’un roiu de aibine.
7. [Scriban] împărăteásă f., pl. ese. Nevastă de împărat orĭ suverana unuĭ imperiŭ în care femeile aŭ drept să domnească. Mătrăgună (rar). Mutătoare, o plantă cucurbitacee veninoasă (bryonia alba). – În est și -tíță, pl. e.
8. [MDA2] părăteasă sf vz împărăteasă
9. [CADE] CUCURBEȚEA sf. 1 – REMF ¶ 2 ÎMPĂRĂTEASĂ 2 ¶ 3 = TĂRTĂCUȚĂ [cucurbătă].
10. [DOOM 3] împărăteasă s. f., g.-d. art. împărătesei; pl. împărătese
11. [DOOM 2] împărăteasă s. f., g.-d. art. împărătesei; pl. împărătese
12. [D.Religios] împărăteasă, împărătese s. f. 1. Soția unui împărat; femeie care domnește peste o țară. ◊ Împărăteasa zilelor = duminica. 2. P. anal. Mama lui Iisus Hristos, Născătoarea de Dumnezeu, Maica Precista, Fecioara Maria. 3. (În orațiile de nuntă) Mireasă. – Din împărat + suf. -easă.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL