1. [MDA2] împăivăni vt [At: PAMFILE, I. C. 213 / V: ~invăna, împoivăna, păivăni, poivăni / Pzi: ~nez[1] / E: în- + paivan] (Reg) A priponi calul pentru a-l opri să iasă dintr-o anumită zonă.
2. [MDA2] împăinvăna v vz împăivăni
3. [MDA2] împoivăna v vz împăivăni
4. [CADE] ❍ ÎMPĂIVĂNA (-ănez), ÎMPĂIVĂNI (-ănesc) vb. tr. Mold. Olten. Trans. A împiedeca calul legînd cu o frînghie unul din picioarele dinainte de un picior dinapoi [păivan].
5. [Scriban] împăĭvănésc, V. păĭvănesc.
6. [Scriban] păĭvănésc v. tr. (tr. paĭvan). Vest. Pun paĭvan unuĭ cal care paște saŭ îl priponesc. – Și împ- și -éz.
7. [IVO-III] impăivănez.
8. [DAR] împăivăni, împăivănesc, vb. IV (reg.) a lega calul de păivan (pripon); a priponi.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL