1. [DEX '09] ÎMPĂIENJENIRE s. f. Acțiunea de a (se) împăienjeni și rezultatul ei; fig. tulburare, încețoșare a vederii. [Pr.: -pă-ien-. – Var.: (reg.) împăinjenire, împăiejenire s. f.] – V. împăienjeni.
2. [DLRLC] ÎMPĂIENJENIRE s. f. Acțiunea de a se împăienjeni; tulburare a vederii. Împăienjenirea ochilor. – Variante: împăinjenire (SADOVEANU, M. 179), împăiejenire (ODOBESCU, S. I 139), păienjenire (DEȘLIU, M. 8) s. f.
3. [DEX '09] ÎMPĂIEJENA vb. I v. împăienjeni.
4. [DEX '09] ÎMPĂIEJENIRE s. f. v. împăienjenire.
5. [DEX '09] ÎMPĂIENJENI, pers. 3 împăienjenește, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A (se) acoperi cu pânze de păianjen, a (se) umple cu păienjeniș. 2. Refl. Fig. (Despre ochi sau vedere) A-și pierde claritatea, a vedea ca prin sită, ca prin ceață; a se încețoșa. ♦ Tranz. și refl. A (se) tulbura. [Pr.: -pă-ien-. – Var.: (reg.) împăiejena vb. I, împăienjini, împăinjini, împăinjeni vb. IV] – În + păianjen.
6. [DEX '09] ÎMPĂIENJINI vb. IV v. împăienjeni.
7. [DEX '09] ÎMPĂINJENI vb. IV v. împăienjeni.
8. [DEX '09] ÎMPĂINJENIRE s. f. v. împăienjenire.
9. [DEX '09] ÎMPĂINJINI vb. IV v. împăienjeni.
10. [MDA2] împăiajena v vz împăienjeni
11. [MDA2] împăiajenare sf vz împăienjenire
12. [MDA2] împăianjena v vz împăienjeni
13. [MDA2] împăiejena v vz împăienjeni
14. [MDA2] împăiejenare sf vz împăienjenire
15. [MDA2] împăiejeni v vz împăienjeni
16. [MDA2] împăiejenire sf vz împăienjenire
17. [MDA2] împăiejina v vz împăienjeni
18. [MDA2] împăiejinare sf vz împăienjenire
19. [MDA2] împăienjăni v vz împăienjeni
20. [MDA2] împăienjănire sf vz împăienjenire
21. [MDA2] împăienjena v vz împăienjeni
22. [MDA2] împăienjenare sf vz împăienjenire
23. [MDA2] împăienjeni [At: MAG. IST. IV 340 / V: ~ejeni, împânjăni, împângeni, ~poiji~, (cscj) ~iajena, ~ianjena, ~iejena, ~iejina, ~na, ~ingina / Pzi: ~nesc / E: în- + păianjen] 1-2 vtr A (se) acoperi cu pânze de păianjen. 3 vr (Fig; d. ochi) A nu mai vedea bine. 4 vr (Fig; d. vedere) A-și pierde claritatea Si: a se încețoșa. 5-6 vtr (Fig) A (se) tulbura.
24. [MDA2] împăingina v vz împăienjeni
25. [MDA2] împăinginare sf vz împâienjenire
26. [MDA2] împăinjinire sf vz împâienjenire
27. [MDA2] împâienjenire sf [At: ODOBESCU, S. I 139 / V: ~iajenare, ~ianjenare, ~ăiejenare, ~iej~, ~aiejinare, ~jănire, ~jenare, ~păinginare, ~păinjin~, împângen, împânjen~, împoijin~ / Pl: ~ri / E: împăienjeni] 1 Acoperire cu pânze de păianjen. 2 (Fig) Încețoșare. 3 (Fig) Tulburare.
28. [MDA2] împângeni v vz împăienjeni
29. [MDA2] împângenire sf vz împăienjenire
30. [MDA2] împânjăni v vz împăienjeni
31. [MDA2] împânjănire sf vz împăienjenire
32. [MDA2] împoijini v vz împăienjeni
33. [MDA2] împoijinire sf vz împăienjenire
34. [CADE] ÎMPĂIENJENI, ÎMPĂI(E)JENI (-enesc), ‼ ÎMPĂI(E)NJENA (-enez) vb. tr. și refl. 1 A (i se) acoperi ochii cu o ceață (ca și cu o pînză de păianjen), a turbura vederea: o ceață întunecoasă îi împăienjează ochii (DLVR.); am simțit că mi se împăienjează ochii și mi-a turburat văzul (ISP.); a treia zi începe fața omului a se strica și a se împăienjena (PRV.-MB.); ochii mi se împăienjenesc și mă dor de atîta lumină (VLAH.) ¶ 2 A face să nu se mai distingă bine: seara începea să împăienjenescă dulce formele din valea Podenilor (CAR.).
35. [DLRLC] ÎMPĂIEJENI vb. IV v. împăienjeni.
36. [DLRLC] ÎMPĂIENJENI, împăienjenesc, vb. IV. Refl. (Despre ochi, vedere; și în forma împăinjeni) A nu mai vedea clar, a vedea ca prin sită, ca prin ceață. Ochii lui Cimpoieșu se împăienjeneau în niște nouri calzi. CAMILAR, N. I 224. Tîmpla îi stă greu sprijinită pe mînă și cotul i s-afundă în pernă. Ochii i se-mpăinjeniseră. VLAHUȚĂ, O. A. 139. ♦ A se tulbura, a se congestiona, a se injecta. – Variante: împăienjini (CARAGIALE, O. I 289), împăiejeni (ODOBESCU, S. II 431), împăinjeni (VLAHUȚĂ, O. A. 139) vb. IV, împăiejena (TEODORESCU, P. P. 584) vb. I, paingini (ALECSANDRI, P. P. 74), painjeni (EMINESCU, N. 42), păinjeni (EMINESCU, O. I 98), păinjini (BART, E. 253, BUJOR, S. 88), păingini (HODOȘ, P. P. 133) vb. IV.
37. [DLRLC] PAINGINI vb. IV v. împăienjeni.
38. [DLRLC] PAINJENI vb. IV v. împăienjeni.
39. [DLRLC] PĂIENJENIRE s. f. v. împăienjenire.
40. [DLRLC] PĂINGINI vb. IV v. împăienjeni.
41. [DLRLC] PĂINJENI vb. IV v. împăienjeni.
42. [DLRLC] PĂINJINI vb. IV v. împăienjeni.
43. [DLRM] ÎMPĂIEJENI vb. IV. v. împăienjeni.
44. [Șăineanu, ed. VI] împăinjinì v. a se întuneca, a se acoperi cu o ceață (vorbind de ochi și fig. de minte). [Lit. a se acoperi cu o pânză de păiajin].
45. [Scriban] împăĭejenésc, împăĭenjenésc, V. painjinesc.
46. [Scriban] painjinésc v. tr. (d. paĭnjin). Acoper cu ceață, cu painjiniș (fig. despre ochiĭ celor bolnavĭ, somnoroșĭ orĭ bețĭ). – Și împainjinesc. În Munt. vest împăĭejenesc, în est împăĭenjenesc. În Cod. Vor. paijănesc (intr.): ochiĭ săĭ paijăniră. V. pupăzez.
47. [DOOM 3] împăienjenire s. f., g.-d. art. împăienjenirii
48. [DOOM 2] împăienjenire s. f., g.-d. art. împăienjenirii
49. [DOOM 3] împăienjeni (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. împăienjenește, 3 pl. împăienjenesc, imperf. 3 sg. împăienjenea; conj. prez. 3 să împăienjenească
50. [DOOM 2] împăienjeni (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. împăienjenește, imperf. 3 sg. împăienjenea; conj. prez. 3 să împăienjenească
51. [MDO] împăienjeni
52. [IVO-III] împăienjenesc, -neam 1 imp.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL