1. [MDA2] împăiejenare sf vz împăienjenire
2. [DEX '09] ÎMPĂIEJENA vb. I v. împăienjeni.
3. [DEX '09] ÎMPĂIEJENIRE s. f. v. împăienjenire.
4. [DEX '09] ÎMPĂIENJENI, pers. 3 împăienjenește, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A (se) acoperi cu pânze de păianjen, a (se) umple cu păienjeniș. 2. Refl. Fig. (Despre ochi sau vedere) A-și pierde claritatea, a vedea ca prin sită, ca prin ceață; a se încețoșa. ♦ Tranz. și refl. A (se) tulbura. [Pr.: -pă-ien-. – Var.: (reg.) împăiejena vb. I, împăienjini, împăinjini, împăinjeni vb. IV] – În + păianjen.
5. [DEX '09] ÎMPĂIENJENIRE s. f. Acțiunea de a (se) împăienjeni și rezultatul ei; fig. tulburare, încețoșare a vederii. [Pr.: -pă-ien-. – Var.: (reg.) împăinjenire, împăiejenire s. f.] – V. împăienjeni.
6. [DEX '09] ÎMPĂIENJINI vb. IV v. împăienjeni.
7. [DEX '09] ÎMPĂINJENI vb. IV v. împăienjeni.
8. [DEX '09] ÎMPĂINJENIRE s. f. v. împăienjenire.
9. [DEX '09] ÎMPĂINJINI vb. IV v. împăienjeni.
10. [MDA2] împăiajena v vz împăienjeni
11. [MDA2] împăiajenare sf vz împăienjenire
12. [MDA2] împăianjena v vz împăienjeni
13. [MDA2] împăiejena v vz împăienjeni
14. [MDA2] împăiejeni v vz împăienjeni
15. [MDA2] împăiejenire sf vz împăienjenire
16. [MDA2] împăiejina v vz împăienjeni
17. [MDA2] împăiejinare sf vz împăienjenire
18. [MDA2] împăienjăni v vz împăienjeni
19. [MDA2] împăienjănire sf vz împăienjenire
20. [MDA2] împăienjena v vz împăienjeni
21. [MDA2] împăienjenare sf vz împăienjenire
22. [MDA2] împăienjeni [At: MAG. IST. IV 340 / V: ~ejeni, împânjăni, împângeni, ~poiji~, (cscj) ~iajena, ~ianjena, ~iejena, ~iejina, ~na, ~ingina / Pzi: ~nesc / E: în- + păianjen] 1-2 vtr A (se) acoperi cu pânze de păianjen. 3 vr (Fig; d. ochi) A nu mai vedea bine. 4 vr (Fig; d. vedere) A-și pierde claritatea Si: a se încețoșa. 5-6 vtr (Fig) A (se) tulbura.
23. [MDA2] împăingina v vz împăienjeni
24. [MDA2] împăinginare sf vz împâienjenire
25. [MDA2] împăinjinire sf vz împâienjenire
26. [MDA2] împâienjenire sf [At: ODOBESCU, S. I 139 / V: ~iajenare, ~ianjenare, ~ăiejenare, ~iej~, ~aiejinare, ~jănire, ~jenare, ~păinginare, ~păinjin~, împângen, împânjen~, împoijin~ / Pl: ~ri / E: împăienjeni] 1 Acoperire cu pânze de păianjen. 2 (Fig) Încețoșare. 3 (Fig) Tulburare.
27. [MDA2] împângeni v vz împăienjeni
28. [MDA2] împângenire sf vz împăienjenire
29. [MDA2] împânjăni v vz împăienjeni
30. [MDA2] împânjănire sf vz împăienjenire
31. [MDA2] împoijini v vz împăienjeni
32. [MDA2] împoijinire sf vz împăienjenire
33. [CADE] ÎMPĂIENJENI, ÎMPĂI(E)JENI (-enesc), ‼ ÎMPĂI(E)NJENA (-enez) vb. tr. și refl. 1 A (i se) acoperi ochii cu o ceață (ca și cu o pînză de păianjen), a turbura vederea: o ceață întunecoasă îi împăienjează ochii (DLVR.); am simțit că mi se împăienjează ochii și mi-a turburat văzul (ISP.); a treia zi începe fața omului a se strica și a se împăienjena (PRV.-MB.); ochii mi se împăienjenesc și mă dor de atîta lumină (VLAH.) ¶ 2 A face să nu se mai distingă bine: seara începea să împăienjenescă dulce formele din valea Podenilor (CAR.).
34. [DLRLC] ÎMPĂIEJENI vb. IV v. împăienjeni.
35. [DLRLC] ÎMPĂIENJENI, împăienjenesc, vb. IV. Refl. (Despre ochi, vedere; și în forma împăinjeni) A nu mai vedea clar, a vedea ca prin sită, ca prin ceață. Ochii lui Cimpoieșu se împăienjeneau în niște nouri calzi. CAMILAR, N. I 224. Tîmpla îi stă greu sprijinită pe mînă și cotul i s-afundă în pernă. Ochii i se-mpăinjeniseră. VLAHUȚĂ, O. A. 139. ♦ A se tulbura, a se congestiona, a se injecta. – Variante: împăienjini (CARAGIALE, O. I 289), împăiejeni (ODOBESCU, S. II 431), împăinjeni (VLAHUȚĂ, O. A. 139) vb. IV, împăiejena (TEODORESCU, P. P. 584) vb. I, paingini (ALECSANDRI, P. P. 74), painjeni (EMINESCU, N. 42), păinjeni (EMINESCU, O. I 98), păinjini (BART, E. 253, BUJOR, S. 88), păingini (HODOȘ, P. P. 133) vb. IV.
36. [DLRLC] ÎMPĂIENJENIRE s. f. Acțiunea de a se împăienjeni; tulburare a vederii. Împăienjenirea ochilor. – Variante: împăinjenire (SADOVEANU, M. 179), împăiejenire (ODOBESCU, S. I 139), păienjenire (DEȘLIU, M. 8) s. f.
37. [DLRLC] PAINGINI vb. IV v. împăienjeni.
38. [DLRLC] PAINJENI vb. IV v. împăienjeni.
39. [DLRLC] PĂIENJENIRE s. f. v. împăienjenire.
40. [DLRLC] PĂINGINI vb. IV v. împăienjeni.
41. [DLRLC] PĂINJENI vb. IV v. împăienjeni.
42. [DLRLC] PĂINJINI vb. IV v. împăienjeni.
43. [DLRM] ÎMPĂIEJENI vb. IV. v. împăienjeni.
44. [Șăineanu, ed. VI] împăinjinì v. a se întuneca, a se acoperi cu o ceață (vorbind de ochi și fig. de minte). [Lit. a se acoperi cu o pânză de păiajin].
45. [Scriban] împăĭejenésc, împăĭenjenésc, V. painjinesc.
46. [Scriban] painjinésc v. tr. (d. paĭnjin). Acoper cu ceață, cu painjiniș (fig. despre ochiĭ celor bolnavĭ, somnoroșĭ orĭ bețĭ). – Și împainjinesc. În Munt. vest împăĭejenesc, în est împăĭenjenesc. În Cod. Vor. paijănesc (intr.): ochiĭ săĭ paijăniră. V. pupăzez.
47. [DOOM 3] împăienjeni (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. împăienjenește, 3 pl. împăienjenesc, imperf. 3 sg. împăienjenea; conj. prez. 3 să împăienjenească
48. [DOOM 3] împăienjenire s. f., g.-d. art. împăienjenirii
49. [DOOM 2] împăienjeni (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. împăienjenește, imperf. 3 sg. împăienjenea; conj. prez. 3 să împăienjenească
50. [DOOM 2] împăienjenire s. f., g.-d. art. împăienjenirii
51. [MDO] împăienjeni
52. [IVO-III] împăienjenesc, -neam 1 imp.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL