1. [MDA2] împăceluit, ~ă a [At: CANTEMIR, ap. TDRG / Pl: ~iți, ~e / E: împăcelui] (Înv) 1 Împăcat2 (1). 2 Mulțumit.
2. [MDA2] împăcelui vtrr [At: DDRF / V: păcelui / Pzi: ~iesc / E: ctm împăcălui + pace] (Îrg) 1-2 A împăciui (1-2).
3. [Scriban] împăcĭuĭésc v. tr. (d. pace). Împac, conciliez, restabilesc pacea: a împăcĭui doĭ oamenĭ, lucrurile. – Vechĭ împăceluĭesc.
4. [DAR] împăcelui, împăceluiesc, vb. IV (reg., înv.) a împăca, a pacifica; (refl.) a se împăca, a se împăcălui.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL