1. [DEX '09] ÎMPURPURARE, împurpurări, s. f. Acțiunea de a se împurpura și rezultatul ei. – V. împurpura.
2. [MDA2] împurpurare sf [At: DEX / Pl: ~rări / E: împurpura] 1 Înroșire în obraji de emoție. 2 Vopsire în roșu.
3. [DEX '09] ÎMPURPURA, împurpurez, vb. I. Refl. A se înroși în obraji (de emoție). [Prez. ind. și: împurpur] – În + purpură.
4. [MDA2] împurpura [At: DA ms / Pzi: ~rez, (reg) împurpur / E: în- + purpură] 1 vr A se înroși în obraji de emoție. 2 vt A vopsi în roșu.
5. [DEX '98] ÎMPURPURA, împurpurez, vb. I. Refl. A se înroși. [Prez. ind. și: (reg.) împurpur] – În + purpură.
6. [DLRLC] ÎMPURPURA, împurpurez, vb. I. Refl. A se înroși, a deveni de culoare purpurie. Orizontul vopsit de flăcările pămîntești se împurpura tot mai mînios, pînă ce se ridică greoi globul soarelui, un cap scăldat în sînge proaspăt. REBREANU, R. II 108. – Prez. ind. și: împurpur (ANGHEL-IOSIF, C. M. I 56).
7. [DOOM 3] !împurpura (a se ~) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă împurpurez, 3 se împurpurează; conj. prez. 1 sg. să mă împurpurez, 3 să se împurpureze; imper. 2 sg. afirm. împurpurează-te; ger. împurpurându-mă
8. [DOOM 2] împurpura (a ~) vb., ind. prez. 3 împurpurează
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL