1. [DEX '09] ÎMPUNSĂTURĂ, împunsături, s. f. 1. Împungere cu acul, la cusături; p. ext. locul unde a pătruns acul (sau vârful ascuțit al altui obiect). ♦ Înțepătură (1). Degete pline de împunsături. 2. Fig. Înțepătură (2). – Împuns (part. lui împunge) + suf. -ătură.
2. [MDA2] împunsătură sf [At: ANON. CAR. / Pl: ~ri / E: împunge + -(ă)tură] 1-6 Împungere (1-6). 7 (Fig) Contrazicere. 8 (Fig) Ofensare. 9-11 Împungere (9-11). 12 Împungere (2) cu acul la cusături. 13 (Ccr) Loc unde a pătruns acul sau vârful ascuțit al altui obiect.
3. [CADE] ÎMPUNSĂTURĂ (pl. -turi) sf. 1 Faptul de a împunge ¶ 2 Înțepătură: ~ cu sulița, cu coarnele; împunsăturile sau înțepăturile sale sînt foarte veninoase (MAN.); la fie-care ~ de iatagan, parcă s’aud vaiete năbușite (DLVR.); pentru o ~ greșită la gherghef, ocari, blestemuri, bătăi (ALECS.) ¶ 3 Ⓕ Vorbă înțepătoare, mușcătoare, care ofensează: au început să se ’ntețească femeile la vorbă, și din vorbă la mpunsături, și de-acolea ceartă la toartă (CAR.).
4. [DEX '98] ÎMPUNSĂTURĂ, împunsături, s. f. 1. (La cusături) Împungere cu acul; p. ext. locul unde a pătruns acul (sau vârful ascuțit al altui obiect). ♦ Înțepătură (1). Degete pline de împunsături. 2. Fig. Înțepătură (2). – Împuns (part. lui împunge) + suf. -ătură.
5. [DLRLC] ÎMPUNSĂTURĂ, împunsături, s. f. 1. (La cusături) Împungere cu acul; p. ext. locul unde s-a împuns. (Fig.) Cusătură Fără împunsătură (Scrisoarea). GOROVEI, C. 341. ♦ Înțepătură. Degete pline de împunsături. 2. Fig. Vorbă de spirit usturătoare, glumă înțepătoare; înțepătură cu vorba, aluzie răutăcioasă. Au început să se-ntețească femeile la vorbă, și din vorbă la împunsături, și de-acolea ceartă la toartă. CARAGIALE, P. 108. A mai avut cu amicul său oarecare mici împunsături. id. O. III 265. Satirele lui sînt înarmate cu împunsături. GHICA, S. 672.
6. [Șăineanu, ed. VI] împunsătură f. 1. efectul împungerii: îmboldire; 2. fig. vorbă isteață plină de vioiciune.
7. [Scriban] împunsătúră f., pl. ĭ. Rezultatu împungeriĭ: pe corpu luĭ eraŭ doŭă împunsăturĭ de sabie. Fig. Pișcătură, atac cu vorba: împunsăturile ziarelor. – Vechĭ și (îm)punsură și (îm)puntură.
8. [DOOM 3] împunsătură s. f., g.-d. art. împunsăturii; pl. împunsături
9. [DOOM 2] împunsătură s. f., g.-d. art. împunsăturii; pl. împunsături
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL