1. [MDA2] împuiere sf [At: ATILA, P. 162 / V: (înv) ~iare / Pl: ~ri / E: împuia] (Pop) 1 Naștere a unor pui de către animale Si: cățelire, fătare, înmulțire, plodire. 2 (Fig) Întindere a bubelor. 3 Încolțire a dragostei. 4 Amețire cu vorba, repetând mereu același lucru. 5 Împodobire cu ornamente Si: împestrițare.
2. [DEX '09] ÎMPUIA, împuiez, vb. I. Tranz. (Fam.; în expr.) A împuia capul (sau urechile) cuiva = a face să intre în mintea cuiva o idee, insistând asupra ei; a ameți pe cineva cu vorbăria. [Pr.: -pu-ia. – Prez. ind. și: (reg.) împui] – În + pui.
3. [MDA2] împui vt vz împuia
4. [MDA2] împuia [At: ANON. CAR. / P: ~pu-ia / Pzi: 3 ~iază, (reg) ~puie / E: în- + pui] (Pop) 1 vta (D. animale) A face pui Si: a cățeli, a făta, a se înmulți, a plodi. 2 vta (Fig; d. bube) A se întinde. 3 vir (D. dragoste) A încolți. 4 vt (Îe) A ~ urechile (sau capul, sufletul) cuiva A face să intre o idee în mintea cuiva, repetând-o la nesfârșit. 5 vt (Îae) A ameți cu vorba. 6 vt (Reg) A împodobi cu ornamente Si: a împestrița.
5. [MDA2] împuiare sf vz împuiere
6. [CADE] ÎMPUIA (uiez) I. vb. tr. 1 A depune ouăle (vorb. de insecte): după ce matca a împuiat toate acele mii de ochiuri (ODOB.) ¶ 2 Ⓕ F ~ urechile, a ameți (cu vorba, etc.): ne-am săturat de scîrțîiturile a doi păcătoși de gașpari, care ne-au împuiat urechile (ISP.) ¶ 3 A face pe ceva diferite desenuri, a împistri: ~ ouă (roșii) (PAMF.); (bradul) îl pun jos și-l împuie (GR.-N.). II. vb. intr. A încolți, a lua naștere; a se încuiba: toate se fac bune și îngăduala împuiază (JIP.). III. vb. refl. A se înmulți [puiu].
7. [DEX '98] ÎMPUIA, împuiez, vb. I. Tranz. (în expr.) A împuia capul (sau urechile) cuiva = a face să intre în mintea cuiva o idee, insistând asupra ei; a ameți pe cineva cu vorbăria. [Pr.: -pu-ia. – Prez. ind. și: (reg.) împui] – În + pui.
8. [DLRLC] ÎMPUIA, împuiez, vb. I. Tranz. (În expr.) A împuia capul (sau urechile cuiva) = a repeta ceva în chip insistent și obositor sau neplăcut pentru cel care ascultă; a bate (cuiva) capul, a asurzi, a ameți. Mai ieșiți afară, că ne-ați împuiat urechile, necuraților. STANCU, D. 13. Zvonurile astea le împuiară urechile. DELAVRANCEA, H. T. 149. Haide, nu ne mai împuia capul! cară-te, cît e cu cinste, că-ți mai lungesc urechile o toană! CARAGIALE, S. 54. – Prez. ind. și: împui (DUMITRIU, N. 280, GHICA, S. 656).
9. [Șăineanu, ed. VI] împuià v. 1. a face pui; 2. a se înmulți; 3. a umplea, a ameți: a împuia urechile, capul.
10. [Scriban] împuĭéz v. tr. (d. puĭ. V. puĭez). Umplu cu puĭ, cu oŭă (ca regina albinelor alveolele). Fig. (d. puĭ, înfloritură pe pînză). Umplu, împănez: a împuĭa capu cuĭva cu palavre, cu bocete.
11. [DOOM 3] !împuia1 (a ~) (a bate capul) (fam.) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. împui, 3 împuie, 1 pl. împuiem; conj. prez. 1 și 2 sg. să împui, 3 să împuie; ger. împuind
12. [DOOM 3] +împuia2 (a se ~) (a se înmulți) (fam.) vb. refl., ind. prez. 3 se împuiază, imperf. 3 pl. se împuiau; conj. prez. 3 să se împuieze; ger. împuindu-se
13. [DOOM 2] !împuia (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 3 împuie/împuiază, 1 pl. împuiem; conj. prez. 3 să împuie/să împuieze; ger. împuind
14. [MDO] împuia (ind. prez. 3 sg. și pl. împuiază, 1 pl. împuiem)
15. [IVO-III] împuiez, -iază 3, -ieze 3 conj., -uiam 1 imp.
16. [DAR] împuia pers. 3 sg. împuiază, vb. I (pop.) 1. (despre animale și păsări) a face ouă, a se înmulți. 2. (despre bube) a se întinde. 3. (despre gânduri, dragoste) a încolți, a se încuiba. 4. (cu referire la urechile și capul omului) a asurzi, a bate capul, a ameți, a năuci. 5. (cu referire la ornamente) a desena, a coase pui pe ceva, a împodobi, a împestrița.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL