1. [DEX '09] ÎMPRĂȘTIETOR, -OARE, împrăștietori, -oare, adj. 1. (Rar) Care împrăștie; care difuzează. 2. (Înv.) Risipitor. [Pr.: -ti-e-] – Împrăștia + suf. -tor.
2. [MDA2] împrăștietor, ~oare a [At: E. KOGĂLNICEANU, ap. LET. III, 262 / Pl: ~i, ~oare / E: împrăștia + -tor] 1 (Rar) Care împrăștie. 2 Care difuzează. 3 (Înv) Risipitor.
3. [DLRLC] ÎMPRĂȘTIETOR, -OARE, împrăștietori, -oare, adj. (Rar) Care împrăștie, care difuzează. Această artă [tiparul] cea mai mare împrăștietoare și păstrătoare a întîmplărilor. KOGĂLNICEANU, S. A. 53.
4. [DOOM 3] împrăștietor (înv.) (desp. -ti-e-) adj. m., pl. împrăștietori; f. sg. și pl. împrăștietoare
5. [DOOM 2] împrăștietor (înv.) (-ti-e-) adj. m., pl. împrăștietori; f. sg. și pl. împrăștietoare
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL