1. [MDA2] îmbunăciune sf [At: DOSOFTEI, V. S. II, 8/2 / Pl: ~ni / E: îmbuna + -ăciune] (Înv) Înduplecare.
2. [Scriban] îmbunăcĭúne f. Vechĭ. Îmbunare. Vorbă de îmbunare, cuvîntare blîndă.
3. [DAR] îmbunăciune s.f. (înv.) lingușire.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL