1. [MDA2] îmbumbat2, ~ă a [At: MARIAN, NU. 607 / Pl: ~ați, ~e / E: îmbumba1] 1 Încheiat cu nasturi. 2 (Fig; d. caracterul oamenilor) Nesociabil. 3 (Fig; d. caracterul oamenilor) Rigid.
2. [MDA2] îmbumbat1 sn [At: DA ms / Pl: ~uri / E: îmbumba1)] 1-2 Îmbumbare (1-2).
3. [DLRLC] ÎMBUMBAT, -Ă, îmbumbați, -te, adj. (Mold., Transilv.) Încheiat cu nasturi.
4. [DEX '09] ÎMBUMBA, îmbumb, vb. I. Tranz. (Reg.) A încheia un nasture, petrecându-l prin cheotoare; a încheia în nasturi un obiect de îmbrăcăminte. [Var.: îmbumbia vb. I] – În + bumb.
5. [DEX '09] ÎMBUMBIA vb. I v. îmbumba.
6. [MDA2] îmbumba1 vt [At: BARONZI, L. 110 / V: (Mol) ~bia / Pzi: ~bez / E: în- + bumb] (Mol; Trs) 1 A coase nasturi Si: a bumbi. 2 A încheia în nasturi un obiect de îmbrăcăminte.
7. [MDA2] îmbumbia v vz îmbumba1
8. [CADE] ÎMBUMBA (-bumb) I. vb. tr. A pune bumbi, nasturi ¶ 2 A încheia bumbii, nasturii. II. vb. refl. A-și încheia bumbii, nasturii: Toderița dintr’un bumb se desbumba și în altul se îmbumba (VOR.).
9. [DLRLC] ÎMBUMBA, îmbumb, vb. I. Tranz. (Mold., Transilv.) A încheia, petrecînd nasturii prin cheotoare. (Atestat în forma îmbumbia) Locotenentul Ghenea sări în picioare îmbumbiindu-și nasturii. C. PETRESCU, Î. II 3. – Variantă: (rar) îmbumbia, îmbumbiez, vb. I.
10. [Scriban] îmbúmb, a -á v. tr. (d. bumb). Est. Încheĭ pin ajutoru bumbilor: îmĭ îmbumb haĭna. V. refl. Mă îmbumb la haĭnă.
11. [DOOM 3] îmbumba (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. îmbumb, 3 îmbumbă; conj. prez. 1 sg. să îmbumb, 3 să îmbumbe
12. [DOOM 2] îmbumba (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 3 îmbumbă
13. [DRAM 2021] îmbumbát, -ă, îmbumbați, -te, adj. (reg.) Închis la nasturi. – Din îmbumba.
14. [DRAM 2015] îmbumbat, -ă, îmbumbați, -te, adj. – (reg.) Închis la nasturi. – Din îmbumba.
15. [DRAM 2021] îmbumbá, îmbumb, (îmbumbi, bumbi), v.t.r. (reg.) 1. A închide nasturii la haină. 2. (fig.) A închide ochii, a muri: „Atâta îmi doresc: să îmbumb ochii liniștit” (Moșul Zaharia, loc. Mara, 2004). – Din în- + bumb „nasture” (Scriban, DEX, MDA).
16. [DRAM 2015] îmbumba, îmbumb, vb. tranz., refl. – (reg.) 1. A închide nasturii la haină. 2. (fig.) A închide ochii, a muri: „Atâta îmi doresc: să îmbumb ochii liniștit” (Moșul Zaharia, loc. Mara, 2004). – Din în- + bumb „nasture” (Scriban, DEX, MDA).
17. [DRAM] îmbumba, îmbumb, vb. tranz., refl. – 1. A închide nasturii la haină. 2. (fig.) A închide ochii: „Atâta îmi doresc: să îmbumb ochii liniștit” (Moșul Zaharia, loc. Mara, 2004). – Îm- + bumb „nasture” + -a.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL