1. [MDA2] îmbuieci [At: DA ms / P: ~bu-ie~ / Pzi: ~ecesc / E: în- + buieci] (Reg) 1 vi (D. vegetație) A crește din abundență Si: a buieci (1). 2 vi (D. vegetație) A crește peste măsură în detrimentul rodului Si: a buieci (2). 3 vi (D. vite) A se dezvolta și a se înmulți foarte bine Si: a buieci (3). 4 vi (D. pământ) A deveni foarte roditor Si: a buieci (4). 5 vi A zburda. 6 vr A se îngâmfa. 7 vt A face pe cineva să-și piardă capul de îngâmfare Si: a buieci (7).
2. [CADE] ❍ ÎMBUIECI = BUIECI.
3. [Scriban] îmbuĭecésc (mă) v. refl. Vechĭ. Mă fac buĭac, îmĭ merge bine, mă îngraș. V. buĭecesc.
4. [DRAM 2021] îmbuiecí, îmbuiecesc, v.r. (reg.) 1. A se veseli, a chefui. 2. (despre plante) A crește, a se dezvolta. – Din în- + buieci (Scriban, MDA).
5. [DRAM 2015] îmbuieci, îmbuiecesc, vb. refl. – (reg.) A se veseli, a chefui. Termen atestat și în Maramureșul din dreapta Tisei (DRT, 2010). – Din în- + buieci (< buiac „neastâmpărat”) (Scriban, MDA).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL