1. [DEX '09] ÎMBUFNAT, -Ă, îmbufnați, -te, adj. (Fam.) Supărat, bosumflat. – V. îmbufna.
2. [MDA2] îmbufnat, ~ă a [At: IORDAN, STIL. 363 / V: ~uvn~ / Pl: ~ați, ~e / E: îmbufna] (Fam) 1 Bosumflat. 2 (Rar) Indispus.
3. [CADE] ÎMBUFNAT adj. p. ÎMBUFNA. Bosumflat, supărat.
4. [DLRLC] ÎMBUFNAT, -Ă, îmbufnați, -te, adj. (Despre persoane) Supărat, bosumflat, posomorît. Își băgă nasul îmbufnat în hîrtii. PAS, Z. IV 72. Mioara stă îmbufnată în fotoliu. CAMIL PETRESCU, T. II 157. Ia batista îmbufnat și rămîne cu ea în mînă. SEBASTIAN, T. 104.
5. [Șăineanu, ed. VI] îmbufnat a. bozumflat.
6. [Scriban] îmbufnát, -ă adj. (d. bufn-iță). Bosunflat, supărat și posomorît. V. busnat.
7. [DEX '09] ÎMBUFNA, îmbufnez, vb. I. Refl. și tranz. (Fam.) A (se) supăra (tăcând sau încruntându-se); a (se) bosumfla. – În + bufnă.
8. [MDA2] îmbufna vr [At: GORJAN, H. II, 203/36 / V: (nob) ~unfa, ~uvna / Pzi: ~nez / E: în- + bufnă] (Fam) A se bosumfla.
9. [MDA2] îmbunfa v vz îmbufna
10. [MDA2] îmbuvnat, ~ă a vz îmbufnat2
11. [CADE] ÎMBUFNA (-nez) vb. refl. A se bosumfla, a se îmbufla: se îmbufnară de rușinea ce pățise (ISP:) [bufnă].
12. [DLRLC] ÎMBUFNA, îmbufnez, vb. I. Refl. A se supăra, a se bosumfla, a se posomorî. De ce-ți zice Martalogul? Cellalt se îmbufnă și răspunse nemulțumit. – Nu mi-s scris așa. DUMITRIU, N. 181. Fiii de împărat... se îmbufnară de rușinea ce pățise. ISPIRESCU, L. 154. ◊ Fig. Se îmbufnează vremea de ploaie. SADOVEANU, A. L. 161.
13. [Șăineanu, ed. VI] îmbufnà v. a face mutre, a se bozumfla. [V. bufnì].
14. [Scriban] îmbufnéz (mă) v. refl. (d. bufn-iță). Mă bosunflu, staŭ supărat și posomorît.
15. [DOOM 3] !îmbufna (a se ~) (fam.) vb., ind. prez. 1 sg. mă îmbufnez, 3 se îmbufnează; conj. prez. 1 sg. să mă îmbufnez, 3 să se îmbufneze; imper. 2 sg. afirm. îmbufnează-te; ger. îmbufnându-mă
16. [DOOM 2] îmbufna (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 3 îmbufnează
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL