1. [MDA2] îmbrăcătură sf [At: TDRG, ap. DA / S și: (îrg) înb~ / Pl ~ri / E: îmbrăca + -(ă)tură] 1 (Nob) Îmbrăcare (5). 2 (Reg) Îmbrăcăminte (5). 3 (Agr; îrg) Parte metalică a rariței.
2. [Scriban] îmbrăcătúră f., pl. ĭ. Modu de a se îmbrăca. Îmbrăcămînt, haĭne (GrS. 1937, 240).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL