1. [DEX '09] ÎMBRĂCĂMINTE, (3) îmbrăcăminți, s. f. 1. Totalitatea obiectelor care îmbracă corpul omenesc (exceptând încălțămintea); veșminte, haine, straie. 2. Hârtie, material plastic etc. cu care sunt învelite copertele unui caiet, ale unei cărți etc. 3. Strat de material cu care se acoperă o piesă sau o construcție pentru a o izola, pentru a o proteja etc. [Gen.: îmbrăcămintei, îmbrăcăminții] – Îmbrăca + suf. -aminte.
2. [MDA2] îmbrăcăminte sf [At: (a. 1581) CORESI, ap. GCR I, 29/36 / S și: (înv) înb~ / V: (înv) ~mânt sn / Pl: (rar) ~nți (2-5) / E: îmbrăca + -ăminte] 1 (Csc) Totalitate a obiectelor care îmbracă (1) corpul omenesc Si: haine, straie, veșminte, (îvp) îmbrăcare (1), (înv) îmbrăcăciune. 2 (Rar) Materie, precum hârtie; plastic etc. cu care se învelesc copertele unui caiet, ale unei cărți etc. 3 (Ccr) Strat de material cu care se acoperă o piesă sau o construcție pentru a o izola sau a o proteja. 4 (Reg) Placentă. 5 (Reg) Ramă de lemn a ferestrei Si: (reg) îmbrăcătură (2).
3. [CADE] ÎMBRĂCĂMINTE sf., ‡ ÎMBRĂCĂMÎNT (pl. -inte) sf. 👕 Toate lucrurile ce servesc cuiva ca să se îmbrace: i-a juruit un juncănaș, pe lîngă mîncare și îmbrăcăminte, și l-a pus la lucru (SB.); îmbrăcămintele călugărilor sînt aseamene lăcuitoriului den pustie (PRV.-MB.).
4. [DEX '98] ÎMBRĂCĂMINTE s. f. 1. Totalitatea obiectelor care îmbracă corpul omenesc (exceptând încălțămintea); veșminte, haine, straie. 2. Hârtie, material plastic etc. cu care sunt învelite copertele unui caiet, ale unei cărți etc. 3. Strat de material cu care se acoperă o piesă sau o construcție pentru a o izola, pentru a o proteja etc. [Gen.: îmbrăcămintei] – Îmbrăca + suf. -ăminte.
5. [DLRLC] ÎMBRĂCĂMINTE s. f. 1. (Cu înțeles colectiv) Totalitatea obiectelor care îmbracă corpul, exceptînd încălțămintea; veșminte, haine, straie. Lasă jos găleata și-și cercetează îmbrăcămintea. DAVIDOGLU, M. 13. C-un fel de frică, uneori, își privesc îmbrăcămintea lor săracă. VLAHUȚĂ, O. A. 135. Ce îmbrăcăminte ciudată! EMINESCU, N. 48. 2. Hîrtia cu care sînt învelite scoarțele unei cărți, ale unui caiet etc. pentru a le feri de murdărie. 3. Strat de material cu care se acoperă o piesă sau o construcție pentru a o izola, pentru a o proteja etc.
6. [Șăineanu, ed. VI] îmbrăcăminte f. tot ceea ce servă a îmbrăca.
7. [MDA2] îmbrăcământ sn vz îmbrăcăminte
8. [Scriban] îmbrăcămînt n., pl. inte. Vechĭ. Tot ceĭa ce servește la îmbrăcat (haĭne). Învăliș (de ex., la mobilă în casă). – Azĭ se zice -minte, f. (întocmaĭ ca încălțăminte și se declină tot așa).
9. [DOOM 3] !îmbrăcăminte s. f., g.-d. art. îmbrăcăminții; (straturi de material) pl. îmbrăcăminți (~ asfaltice)
10. [DOOM 2] îmbrăcăminte s. f., g.-d. art. îmbrăcămintei / îmbrăcăminții; (straturi de material) pl. îmbrăcăminți
11. [MDO] îmbrăcăminte, gen. îmbrăcămintei
12. [IVO-III] îmbrăcăminte sg. și pl.
13. [DAS] ÎMBRĂCĂMINTE. Subst. Îmbrăcăminte, îmbrăcare (rar), haine, veșminte, albituri, rufărie, straie (pop.), țoale (pop.), șube (reg.); hăinărie. Haină nouă; haină veche, vechitură, flenderiță (reg.), fleandură, buleandră (pop. și fam.), zdreanță, gioarsă (fam.), țoală (depr.). Ținută, port, costum; haine orășenești, haine nemțești (înv.), straie nemțești (înv.); port popular, costum popular, port național, costum național; ținută de casă, îmbrăcăminte de casă, haine de casă; mică ținută, îmbrăcăminte (costum, uniformă) de serviciu (de lucru), haine de tăvăleală, haine de strapat; mare ținută, ținută de ceremonie, ținută de gală, îmbrăcăminte (costum, uniformă) de sărbătoare (de paradă), găteală. Îmbrăcăminte de protecție. Uniformă, uniformă școlară, uniformă militară. Veșminte bisericești, odăjdii. Haine de vară; haine de iarnă. Haine de comandă; haine (de) gata, confecții. Îmbrăcăminte bărbătească, costum, (un) rînd de haine; îmbrăcăminte femeiască (de damă), costum, taior. Lenjerie de corp, rufărie de corp. Haină, hăinuță (dim.), hăinișoară (rar), sacou, veston, surtuc, surtucel (dim.), surtucaș; hanorac, jachetă, jachețică (dim.), jachetuță (rar); polcă (reg.), polcuță (dim., reg.), tunică, chiton (ant.), ulancă; șubeică (reg.); redingotă, gheroc (rar); bonjur (înv.); spențer (înv. și reg.); fermenea, fermenuță (dim., rar); șubă, șubuliță (dim.), șubuță; mintean; dolman; cațaveică, scurteică, scurteicuță (dim.), mindir (reg.), zoavă (reg.), burnuz (reg.); scurtă; camizol (înv.); bundă, bundiță (dim.), burcă (reg.), burcușoară (dim., reg.); talar (înv.); biniș (înv.). Palton, paltonaș (dim.), roc (reg.); pardesiu, pardesiaș (dim.), trenci, trencicot, ulster (rar), macferlan, denfiu, raglan, loden, mantou. Mintie (reg.), minteuță (dim., reg.); cabaniță (înv.), ipingea (înv.), tătarcă; șabană (înv.); caftan (înv.), căftănel (dim.), capot (înv.); suman, sumăieș (dim., reg.), sumănel, sumănuț (reg.), sărdac (reg.), genuncher (reg.), țundră (reg.), țundriță (dim., reg.), sarică, zeghe, ghebă, zăbun, zăbunaș (dim.), zăbunel. Cojocel, bundă (reg.), ilic, ilicel (dim.), pieptar, pieptăraș (dim.), pieptărel, pieptăruț (reg.), tivilichie. Manta, măntăluță (dim.), abolla (ant.), burnuz, lacernă, palium, poncho, reno (ant.), sagum. Pelerină, pelerinuță (dim.), mantelă (înv.), manteluță (dim., înv.), capă, mantilă (înv.), feregea, mantie, mantă (înv.), dalmatică, paludamentum, sirmă, rantie, peplu, robă, tunică, hlamidă, togă, reverendă, anteriu; rasă, sacos. Halat de casă, haină (rar), capot, capoțel (dim.), chimono. Vestă, hocheton, jiletcă, jiletcel (dim.), laibăr, lăibăraș (dim.), lăibăruț, prusluc (reg.), mintean; bolero. Pulover, jerseu, sveter, flanelă, flaneluță (dim.), gemper. Pantaloni, șort, blugi, nădragi (pop. și fam.), poturi (înv. și pop.), poturei (dim., înv. și pop.); ițari, ițărași (dim., rar), cioareci, berneveci (reg.); ceacșiri (înv.); șalvari. Rochie, rochiță (dim.), rochioară (rar); vigan (reg.). Fustă, fustișoară (dim.), fustiță, fustanelă, jupă, jupon, poale (pop.), foi, sucnă (pop.), sucniță (dim., pop.); fotă, fotiță (dim.), opreg, catrință, zadie, androc (reg.), prigitoare (reg.), vîlnic, zâvelcă, zăvelcuță (dim.); șorț, șorțuleț (dim.), pestelcă (pop.), pestelcuță (dim., pop.); crinolină, malacof. Cămașă, cămășuță (dim.), cămășuică, cămeșoi (augm.), bluză, bluzuliță (dim.), ie, iișoară (dim.), spăcel (reg.), șemizetă (rar), cazacă. Tricou, tricot, maiou. Combinezon, furou. Sutien; corset; burtieră; portjartier. Chiloți, chiloței (dim.); slip, bikini, costum de baie. Izmene, indispensabili. Cămașă de noapte; pijama. Ciorapi, șosete; obiele. Fular, eșarfă, șal, gear (înv.), tarabulus (înv.). Cravată, lavalieră, papion; jabou. Mănușă, mitenă. Manșon. V. acoperămînt de cap, cingătoare, îmbrăcare, împodobire, încălțăminte, lux, meșteșug, modă, podoabă, țesătură.
14. [DAR] îmbrăcământ, îmbrăcăminte, s.n. (înv.) îmbrăcăminte, veșmânt, haină.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL