1. [DEX '09] ÎMBRÂNCITURĂ, îmbrâncituri, s. f. Faptul de a (se) îmbrânci; împinsătură (violentă), ghiont, brânci. – Îmbrânci + suf. -tură.
2. [MDA2] îmbrâncitură sf [At: NEGRUZZI, S. I, 21 / Pl: ~ri / E: îmbrânci + -(i)tură] 1-4 Îmbrâncire (1-4). 5 Ghiont.
3. [CADE] ÎMBRÎNCĂTURĂ = ÎMBRÎNCITURĂ: îl ~ aruncă pe ucigaș pe canapea (NEGR.).
4. [CADE] ÎMBRÎNCITURĂ (pl. -turi) sf. 1 Faptul de a îmbrînci ¶ 2 Brînci, împinsătură: Glumește numai cu gura, iar nu și cu ’mbrîncitura (PANN).
5. [DLRLC] ÎMBRÎNCITURĂ, îmbrîncituri, s. f. Faptul de a (se) îmbrînci; brînci.
6. [Scriban] îmbrîncitúră f., pl. ĭ. Brîncă (acțiunea și modu de a îmbrînci): din doŭă îmbrînciturĭ l-a dat afară. – Și -ătură.
7. [DOOM 3] îmbrâncitură s. f., g.-d. art. îmbrânciturii; pl. îmbrâncituri
8. [DOOM 2] îmbrâncitură s. f., g.-d. art. îmbrânciturii; pl. îmbrâncituri
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL