1. [DEX '09] ÎMBRÂNCEALĂ, îmbrânceli, s. f. Faptul de a (se) îmbrânci. – Îmbrânci + suf. -eală.
2. [MDA2] îmbrânceală sf [At: SLAVICI, N. II, 326 / Pl: ~eli / E: îmbrânci + -eală] 1-2 Îmbrâncire (1-2).
3. [CADE] ÎMBRÎNCEALĂ (pl. -celi) sf. Îmbrîncitură: după cîte-va îmbrînceli, Raluca izbuti să-l dea pe ușă afară (DLVR.) [îmbrînci].
4. [DLRLC] ÎMBRÎNCEALĂ, îmbrînceli, s. f. Faptul de a (se) îmbrînci. Eu nu voiam s-o las, ea nu se lăsa și-n îmbrînceala asta a luat portofelul de la mine. SLAVICI, O. I 374.
5. [DOOM 3] îmbrânceală s. f., g.-d. art. îmbrâncelii; pl. îmbrânceli
6. [DOOM 2] îmbrânceală s. f., g.-d. art. îmbrâncelii; pl. îmbrânceli
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL