1. [MDA2] îmboldit, ~ă a [At: (a. 1803) IORGA, S. D. XII, 194 / S și: (înv) înb~ / Pl: ~iți, ~e / E: îmboldi] 1 (D. animale) Îndemnat la mers sau la tras prin împungere cu bățul. 2 (D. părți ale corpului) Care este împuns cu un obiect ascuțit. 3 (Fig) Care este îndemnat la o acțiune Si: stimulat, (pfm) ațâțat.
2. [DEX '09] ÎMBOLDI, îmboldesc, vb. IV. 1. Tranz. A împunge un animal cu prăjina, cu bățul, cu nuiaua sau, p. ext., a lovi un animal cu bățul, cu nuiaua pentru a-l îndemna la mers, la tras. 2. Tranz. Fig. A îndemna, a împinge pe cineva la o acțiune; a stimula. 3. Refl. recipr. și tranz. A (se) lovi cu coatele, a(-și) da ghionti sau brânci; a (se) îmbrânci. – În + bold.
3. [MDA2] îmboldi [At: (a. 1747) GCR II, 41/20 / S și: (înv) înb~ / Pzi: ~desc / E: în- + boldi] 1 vt A împunge un animal cu bățul spre a-l îndemna la mers, la tras Si: (reg) a boldi (1). 2 vt A împunge cu coarnele sau cu un obiect ascuțit. 3 vt (Fig) A îndemna pe cineva la o acțiune Si: a stimula, (pfm) a ațâța. 4-5 vtrr A (se) lovi ușor cu coatele Si: (pop) a (se) ghionti, a (se) îmbrânci.
4. [CADE] ÎMBOLDI (-desc) I. vb. tr. 1 A îndemna vitele la mers înțepîndu-le cu boldul, cu strămutarea: mînați de cornacii ce-i încalecă și-i îmboldesc (ODOB.); Și începu să-l îmboldească cu un băț mai lunguleț (PANN) ¶ 2 Ⓕ A mîna, a împinge, a ațîța, a îndemna să facă ceva: recunosc că și tu m’ai îmboldit... ca să-mi iau licența (VLAH.). II. vb. refl. A se mîna, a se împinge: undele repezi ce se goneau și se îmboldeau cu vuet amorțit (ODOB.).
5. [CADE] ÎMBOLDITOR adj. verb. ÎMBOLDI. 1 Care îmboldește ¶ 2 Ⓕ Înțepător: Cu vorbe îmbolditoare, îl atinge unde-l doare (PANN).
6. [CADE] ❍ ÎMBOLDORI (-oresc) vb. tr. și refl. ÎMBODOLI: o îmboldorește bine și o duce la foc (R.-COD.).
7. [DEX '98] ÎMBOLDI, îmboldesc, vb. IV. 1. Tranz. A împunge un animal cu prăjina, cu bățul, cu nuiaua sau, p. ext., a lovi un animal cu bățul, cu nuiaua spre a-l îndemna la mers, la tras. 2. Tranz. Fig. A îndemna, a împinge pe cineva la o acțiune; a stimula. 3. Refl. recipr. și tranz. A (se) lovi cu coatele, a(-și) da ghionturi sau brânci; a (se) îmbrânci. – În + bold.
8. [DLRLC] ÎMBOLDI, îmboldesc, vb. IV. 1. Tranz. (Cu privire la animale) A împunge, a înțepa spre a îndemna la mers, la tras. Elefanți mînați de cornacii ce-i... îmboldesc. ODOBESCU, S. III 110. Să-mboldim cel boușor. TEODORESCU, P. P. 156. ◊ Fig. Îl îmboldea bănuiala că trebuie să fie cît de cît adevăr în zvoana asta nebună. POPA, V. 207. Afară mă-mboldea frica, În casă nu mi-e nimica! TEODORESCU, P. P. 641. 2. Tranz. Fig. (Cu privire la persoane) A îndemna, a ațîța, a stimula, a împinge la o acțiune. Mă-mboldeai adesea-n vremuri să vreau slavă și mărire! Eu nu le voiam, că-n mine nu-ncăpea decît iubire. DAVILA, V. V. 92. 3. Refl. reciproc. (Cu privire la persoane) A se îmbrînci, a se lovi cu coatele, a-și da ghionturi sau brînci. O gloată adîncă, îndesată... împingîndu-se, îmboldindu-se, strivindu-se unii într-alții. BĂLCESCU, O. II 125.
9. [Șăineanu, ed. VI] îmboldì v. 1. a împinge vitele cu boldul; 2. fig. a îndemna, a excita: nevoia îmboldește lenea.
10. [Scriban] îmboldésc v. tr. (d. bold. V. ghĭont și înghĭoldesc. Cp. cu stimulez). Împing cu boldu (beldia, varga). Fig. Îndemn, stimulez: l-am îmboldit să se ducă.
11. [DOOM 3] îmboldi (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. îmboldesc, 3 sg. îmboldește, imperf. 1 îmboldeam; conj. prez. 1 sg. să îmboldesc, 3 să îmboldească
12. [DOOM 2] îmboldi (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. îmboldesc, imperf. 3 sg. îmboldea; conj. prez. 3 să îmboldească
13. [MDO] îmboldi (dar: imbold)
14. [IVO-III] îmboldesc, -deam 1 imp.
15. [DRAM 2021] îmboldít, -ă, îmboldiți, -te, adj. Îndemnat. – Din îmboldi.
16. [DRAM 2021] îmboldí, îmboldesc, v.t. A împinge pe cineva la o acțiune; a îndemna: „Și Balcu îi tăt îmboldé pe oameni: Tra, mă, Ioa'...” (Bilțiu-Dăncuș, 2005: 261). – Din în- + bold „ac” (sensul primar este „a împunge un animal cu bățul”) (Scriban, DEX); din în- + boldi (MDA).
17. [DRAM 2015] îmboldi, îmboldesc, vb. tranz. – A împinge pe cineva la o acțiune; a îndemna: „Și Balcu îi tăt îmbolde pe oameni: Tra, mă, Ioa’...” (Bilțiu-Dăncuș, 2005: 261). – Din în- + bold „ac” (sensul primar este „a împunge un animal cu bățul”) (Scriban, DEX); din în- + boldi (MDA).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL