1. [DEX '09] ÎMBOGĂȚIT, -Ă, îmbogățiți, -te, adj. 1. (Adesea substantivat) Care a acumulat bogății; bogat. 2. (Despre lucruri concrete sau noțiuni abstracte) Care a devenit mai numeros, mai cuprinzător, mai complex; dezvoltat. – V. îmbogăți.
2. [MDA2] îmbogățit, ~ă [At: MAIOR, IST. 258/13 / S și: (înv) înb~ / Pl: ~iți, ~e / E: îmbogăți] 1 a Care a devenit bogat Si: îmburghezit (3), înavuțit, înstărit. 2 smf (Prt) Persoană care a făcut de curând avere prin mijloace necinstite Si: îmburghezit (4). 3 a (D. lucruri concrete sau noțiuni abstracte) Care a devenit mai numeros, mai complex Si: amplificat, dezvoltat.
3. [DLRLC] ÎMBOGĂȚIT, -Ă, îmbogățiți, -te, adj. 1. Care a agonisit bani mulți sau bunuri numeroase, care a acumulat bogății; înavuțit. (Substantivat) Eu am crezut că-i un îmbogățit de război. C. PETRESCU, C. V. 88. 2. (Despre lucruri concrete și despre noțiuni abstracte) Care a fost făcut mai numeros, mai cuprinzător, care a căpătat elemente noi. ♦ Al cărui conținut în substanțe utile a crescut.
4. [DEX '09] ÎMBOGĂȚI, îmbogățesc, vb. IV. 1. Refl. și tranz. A deveni sau a face să devină bogat; a (se) înavuți, a (se) înstări. 2. Tranz. și refl. A (se) adăuga noi elemente unui bun material sau spiritual, a face să devină sau a deveni mai numeros, mai cuprinzător, mai complex; a (se) dezvolta, a (se) mări. – În + bogat.
5. [MDA2] bogăți[1] v vz îmbogăți
6. [MDA2] îmbogăța v vz îmbogăți
7. [MDA2] îmbogăți vtr [At: CORESI, ap. GCR I, 27/32 / S și: (înv) înb~ / V: (înv; cscj) ~ța / Pzi: ~țesc / E: în- + bogat] 1-2 (A face să devină sau) a deveni bogat Si: a (se) înavuți (1-2), a (se) înstări (1-2), (îvp) a (se) bogăți. 3-4 A (se) adăuga noi elemente unui bun material sau spiritual Si: a (se) amplifica, a (se) dezvolta, a (se) mări.
8. [CADE] ÎMBOGĂȚI (-ățesc) vb. tr. și refl. A (se) face bogat: se uită la boierii pre carii el i-a înălțat și i-a îmbogățit (NEGR.).
9. [DLRLC] ÎMBOGĂȚI, îmbogățesc, vb. IV. 1. Refl. (Despre persoane) A agonisi bani mulți sau bunuri numeroase, a acumula bogății; a se înavuți. Cît era să cîștigăm de la dumneata? Ce, ne-mbogățeam din două lăzi? DUMITRIU, N. 260. Se îmbogățește văzînd cu ochii. REBREANU, R. I 72. Să nu spun minciuni, dar Ipate se îmbogățise însutit și înmiit. CREANGĂ, P. 153. 2. Tranz. (Cu privire la bunuri din domeniul material sau spiritual; adesea urmat de determinări introduse prin prep. «cu») A adăuga noi elemente, a lărgi sfera, a face să devină mai cuprinzător, a mări, a dezvolta. [Filimon] a îmbogățit literatura romînă cu două scrieri de un adevărat merit: Slujnicarii și Ciocoii. GHICA, S. A. 80. ◊ Refl. Vocabularul continuă să se îmbogățească, pe măsură ce activitatea și gîndirea oamenilor se dezvoltă, și o dată cu aceasta se îmbogățește și fondul principal. GRAUR, F. L. 93. ♦ (Min.) A elimina o parte din substanțele sterile dintr-un minereu sau din cărbuni, mărind astfel procentul de substanță utilă.
10. [Șăineanu, ed. VI] îmbogățì v. a (se) face bogat.
11. [Scriban] bogățésc V. îmbogățesc.
12. [Scriban] îmbogățésc v. tr. Fac bogat. V. refl. Ajung bogat. – Vechĭ bogățésc.
13. [DOOM 3] îmbogăți (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. îmbogățesc, 3 sg. îmbogățește, imperf. 1 îmbogățeam; conj. prez. 1 sg. să îmbogățesc, 3 să îmbogățească
14. [DOOM 2] îmbogăți (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. îmbogățesc, imperf. 3 sg. îmbogățea; conj. prez. 3 să îmbogățească
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL