1. [DEX '09] ÎMBOBOCIRE s. f. Acțiunea de a îmboboci și rezultatul ei. – V. îmboboci.
2. [MDA2] îmbobocire sf [At: DA / S și: (înv) înb~ / Pl: ~ri / E: îmboboci] 1 Înflorire a plantelor. 2 Desfacere a mugurilor.
3. [DEX '98] ÎMBOBOCIRE, îmbobociri, s. f. Acțiunea de a îmboboci și rezultatul ei. – V. îmboboci.
4. [DEX '09] ÎMBOBOCI, pers. 3 îmbobocește, vb. IV. Intranz. (Despre plante) A face boboci; (despre muguri) a începe să se desfacă. – În + boboc.
5. [MDA2] îmboboci [At: ALECSANDRI, P. III, 24 / S și: (înv) înb~ / Pzi: 3 ~ocește / E: în- + boboc] 1 vi (D. plante) A face boboci Si: a înflori. 2 vi (D. muguri) A începe să se desfacă. 3 vt (Fig; pop; subiectul este înțepăturile insectelor) A umfla pielea ca niște boboci.
6. [CADE] BOBOCI – ÎMBOBOCI.
7. [CADE] ÎMBOBOCI (-ocesc) vb. intr. 🌿 A face boboci, a începe a înflori: Și mugurii pe creangă se văd îmbobocind (ALECS.).
8. [CADE] ÎMBOBOCIT adj. p. ÎMBOBOCI. Cu boboci, care a făcut boboci, care a început să înflorescă.
9. [DLRLC] ÎMBOBOCI, îmbobocesc, vb. IV. Intranz. (Folosit mai ales la pers. 3; despre flori, plante) A face boboci; (despre muguri) a începe să se desfacă. Spunea un crin:... Îmbobocesc în soare și-n ziuă mă desfac. STANCU, C. 41. Sub arzînda ei cătare Mugurii îmbobocesc. BOLINTINEANU, O. 113. Mugurii pe creangă se văd îmbobocind. ALECSANDRI, P. A. 118.
10. [Șăineanu, ed. VI] îmbobocì v. a da în boboci, a începe a înflori.
11. [Scriban] îmbobocésc v. intr. Scot bobocĭ, vorbind de plante: criniĭ aŭ îmbobocit. – În Ban. împupésc.
12. [DOOM 3] îmbobocire s. f., g.-d. art. îmbobocirii
13. [DOOM 2] îmbobocire s. f., g.-d. art. îmbobocirii
14. [DOOM 3] îmboboci (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. îmbobocește, 3 pl. îmbobocesc, imperf. 3 sg. îmbobocea; conj. prez. 3 să îmbobocească
15. [DOOM 2] îmboboci (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. îmbobocește, imperf. 3 sg. îmbobocea; conj. prez. 3 să îmbobocească
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL