1. [MDA2] umblător, ~oare [At: PSALT. 174 / V: (îrg) îm~ a, s / Pl: ~i, ~oare / E: umbla + -ător] 1-2 smf, a (Ființă) care umblă (1). 3-4 smf, a (Ființă) care posedă capacitatea de a umbla (1). 5 a (Îs) Cal ~ Cal care merge bine. 6 a (Înv; îs) ~ în somn Somnambul. 7 smf (Arg; mpl) Pantofi. 8 smf (Arg; mpl) Ghete (2). 9-10 smf, a (Ființă) care cutreieră. 11 a (Înv; d. femei) De moravuri ușoare. 12 sm (Înv) Curier . 13 sm (Înv) Ostaș dintr-un corp de curieri ai domnilor moldoveni. 14 a Care își schimbă locul, poziția Si: mișcător, mobil. 15 a Care poate fi mișcat Si: mișcător. 16 a Care plutește Si: plutitor. 17 sf Reg) Piatra alergătoare de la moară. 18 a (Înv; d. bani) Care este în circulație. 19 smf Persoană care se comportă într-un anumit fel. 20 a (Reg; îs) Grâu ~ Grâu care se poate semăna atât toamna, cât și primăvara. 21 a (Reg; îs) Loc ~ Loc care se ară în fiecare an. 22 sf Compartiment dintr-o lucrare minieră subterană amenajat pentru circulația personalului. 23 sf (Îvp) Closet. 24 sf (Reg) Urdiniș (1). 25 sf (Reg) Cărăruie făcută de fiarele sălbatice prin pădure.
2. [CADE] UMBLĂTOR, †ÎMBLĂTOR I. adj. verb. UMBLA. 1 Care umblă ¶ 2 Care umblă mult, care e mereu pe drumuri: cum este de umblătoare Țiganca, așa să fie și copilul de umblător (GOR.) ¶ 3 Pod ~ 👉 POD2 ¶ 4 🌿 Grîu ~, specie de grîu tuns: grîul tuns este de două soiuri: umblătoriu și de toamnă (DRĂGH.). II. UMBLĂTOARE, †ÎMBLĂTOARE sf. Loc pentru satisfacerea trebuințelor naturale, privată, latrină: nici pînă la îmblătoare nu-i lăsa să iasă (NEC.).
3. [Scriban] umblătór, -oáre adj. Care umblă, mobil: pod umblător (bac). S. m. (Vechĭ). Stafetă: umblătoriĭ de Hotin și Soroca. S. f. Eŭf. Ĭeșitoare, latrină, retiradă, privată. – În nord îmbl-. V. călăraș.
4. [DOOM 3] umblător1 adj. m., pl. umblători; f. sg. și pl. umblătoare
5. [DOOM 3] umblător2 (înv.) s. m., pl. umblători
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL