1. [DEX '09] ÎMBLĂTIT s. n. (Înv.) Îmblătire; p. ext. timpul când se face îmblătirea. [Var.: (reg.) umblăcit s. n.] – V. îmblăti.
2. [MDA2] îmblătit1 sn [At: ECONOMIA 54/14 / S și: (înv) înb~ / V: (reg) ~ăcit1, îml~, umblăcit, um~ / Pl: ~uri / E: îmblăti] (Reg) 1-3 Îmblătire (1-3). 4 (Pex) Perioadă de timp când se face îmblătirea (1).
3. [MDA2] îmblătit2, ~ă a [At: LB / S și: (înv) înb~ / V: (reg) ~ăcit, îml~, umblăcit, um~ / Pl: ~iți, ~e / E: îmblăti] (Reg) 1 (D. cereale, plante cu păstăi) Bătut cu îmblăciul (1) pentru a li se scoate semințele. 2 (Pan; fig; d. pământ) Bătătorit prin mișcări iuți din picioare în timpul dansului. 3 (Fig; d. persoane) Bătut măr Si: (reg) ciomăgit.
4. [DEX '98] ÎMBLĂTIT s. n. Îmblătire; p. ext. timpul când se face îmblătirea. [Var.: (reg.) umblăcit s. n.] – V. îmblăti.
5. [DLRLC] ÎMBLĂTIT s. n. Îmblătire. Îmblătitul snopilor. ♦ Timpul, epoca îmblătirii. S-a întîmplat pe la îmblătitul grîului. CAMILAR, N. II 114. – Variantă: umblăcit (ALECSANDRI, T. 634) s. n.
6. [DEX '09] ÎMBLĂCI vb. IV v. îmblăti.
7. [DEX '09] ÎMBLĂTI, îmblătesc, vb. IV. (Înv.) Tranz. A bate cu îmblăciul cerealele, plantele cu păstăi etc. pentru a le scoate semințele. ♦ Fig. A bate rău pe cineva; a ciomăgi. [Var.: (reg.) îmblăci vb. IV] – Cf. sl. mlatĩtĩ.
8. [DEX '09] UMBLĂCIT s. n. v. îmblătit.
9. [MDA2] îmblăcit2, ~ă a vz îmblătit2
10. [MDA2] îmblăcit1 sn vz îmblătit1
11. [MDA2] îmblăti vt [At: ECONOMIA 32/5 / S și: (înv) înb- / V: (reg) ~ăci, îml~, umblăci, um~ / Pzi: ~tesc / E: vsl млатити] (Reg) 1 A bate cerealele, plantele cu păstăi etc. cu îmblăciul (1) repede pentru a scoate semințele. 2 (Pan; fig) A bătători pământul, mișcând, din picioare în timpul dansului. 3 (Fig) A bate rău pe cineva Si: (reg) a ciomăgi.
12. [MDA2] îmlăti v vz îmblăti
13. [MDA2] îmlătit1 sn vz îmblătit1
14. [MDA2] îmlătit2, ~ă a vz îmblătit2
15. [MDA2] umblăci v vz îmblăti
16. [MDA2] umblăcit sn vz îmblătit
17. [MDA2] umblăti v vz îmblăti
18. [MDA2] umblătit sn vz îmblătit
19. [CADE] ❍ ÎMBLĂCIU, MLĂCIU mai adesea pl. ÎMBLĂCII sn. Mold. Trans. 🚜 Unealtă agricolă cu care se bat, se îmblătesc, se treieră grînele grîul, orzul, ovăzul, secara, etc.), ca să se scuture boabele (🖼 2694): în sate... se bat grînele cu îmblăciul (IRG.); sămînța de in și de cînepă să se scoată cu îmblăciul, pînă a nu se pune în baltă (DRĂGH.); treieratul se făcea înainte vreme prin baterea cu mblăciul sau prin călcătul cu vitele (MAI.); fratele lor cel mic îmblătește, nu cu îmblăciu (RET.) [comp. ÎMBLĂTI].
20. [CADE] ÎMBLĂTI (-ătesc) vb. tr. 🚜 A treiera, a bate grînele cu îmblăcii: fratele lor cel mic îmblătește, nu cu îmblăcii (RET.) ¶ 2 Ⓕ F A bate sdravăn, a ciomăgi: ciocoiul s’a coborît din rădvan și a prins să îmblătească pe bietul Țigan (SB.); se puse jiloveața pe esecutor și-l îmblăti cum se cade, încît abia avu timp să fugă (RET.) [vsl. mlatiti].
21. [CADE] ❍ ÎMLĂTI = ÎMBLĂTI.
22. [CADE] UMBLĂCI (-ăcesc) vb. tr. 🚜 = ÎMBLĂTI [umblăciu].
23. [DEX '98] ÎMBLĂTI, îmblătesc, vb. IV. Tranz. A bate cerealele, plantele cu păstăi etc. cu îmblăciul pentru a le scoate semințele. ♦ Fig. A bate rău pe cineva; a ciomăgi. [Var.: (reg.) îmblăci vb. IV] – Cf. sl. mlatĩtĩ.
24. [DLRLC] ÎMBLĂTI, îmblătesc, vb. IV. Tranz. (Folosit și absolut) A bate cerealele, trifoiul etc. cu îmblăciul, pentru a scoate grăunțele sau semințele. Nici vara nu muncești, nici iarna nu îmblătești. ALECSANDRI, P. P. 314. ♦ Fig. A bate rău pe cineva; a ciomăgi. Cu niște frînghii groase... și udate... prinseră a-l îmblăti din răsputeri pe spete. CONTEMPORANUL, VII 101. – Variantă: (regional) îmblăci (ALECSANDRI, P. P. 317) vb. IV.
25. [Șăineanu, ed. VI] îmblătì v. 1. a bate cu imblăciul, a treera; 2. fig. a bate rău, [Slav. MLATITI (din MLATŬ, ciocan)].
26. [Scriban] îmblăcésc și umblăcésc, V. îmblătesc.
27. [Scriban] îmblătésc v. tr. (vsl. mlatiti). Bat cu îmblăciu. Fig. Cĭomăgesc, ferchezuĭesc. – Și îmblăcesc și umblăcesc (d. îmblăcie, umblăciŭ). V. hondrănesc.
28. [Scriban] umblăcésc, -ăcíe, -ăcíŭ, umblătésc, V. îmbl-.
29. [DOOM 3] îmblătit (înv.) s. n.
30. [DOOM 2] îmblătit (înv.) s. n.
31. [DOOM 3] îmblăti (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. îmblătesc, 3 sg. îmblătește, imperf. 1 îmblăteam; conj. prez. 1 sg. să îmblătesc, 3 să îmblătească
32. [DOOM 2] îmblăti (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. îmblătesc, imperf. 3 sg. îmblătea; conj. prez. 3 să îmblătească
33. [DRAM 2021] îmblătít, -ă, îmblătiți, -te, adj. Bătut, trântit. – Din îmblăti.
34. [DRAM 2021] îmblătí, îmblătesc, v.t.r. 1. A bate cerealele cu îmblăciul pentru a le scoate semințele. 2. A trânti. 3. A lovi, a izbi, a îmbrânci (pe cineva): „Pintea chiuia ca la nuntă, că prindea câte doi o dată și îi îmblătea deolaltă...” (Bilțiu-Dăncuș, 2005: 222). 4. (r.) A se agita, a se foi: „Se îmblătește de trăsnește” (Memoria, 2001: 102).– Cf. sl. mlatǐtǐ „a bate” (DEX, MDA).
35. [DRAM 2015] îmblăti, îmblătesc, vb. tranz. – 1. A bate cerealele cu îmblăciul pentru a le scoate semințele. 2. A trânti. 3. (refl.) A se agita, a se foi: „Se îmblătește de trăsnește” (Memoria, 2001: 102). – Cf. sl. mlatǐtǐ „a bate” (Șăineanu, Scriban, DEX, MDA) < sl. mlatǔ „ciocan” (Șăineanu).
36. [DRAM] îmblăti, îmblătesc, vb. tranz. – 1. A bate cerealele pentru a le scoate semințele (cu îmblăciul). 2. A trânti. 3. (refl.) A se agita, a se foi: „Se îmblătește de trăznește” (Memoria 2001: 102). – Cf. sl. mlatǐtǐ „a bate”.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL