1. [DEX '09] ÎMBLĂNIRE s. f. Acțiunea de a îmblăni. – V. îmblăni.
2. [MDA2] îmblănire sf [At: DA ms / S și: (înv) înb~ / Pl: ~ri / E: îmblăni] 1 Căptușire cu blană a unui obiect de îmbrăcăminte Si: îmblănit1 (1), (înv) blănire, blănuire, îmblănuire. 2 (Cns; reg) Căptușire cu scândură groasă a unui element de construcție Si: pardosire. 3 (Cns; reg) Așezare a tocurilor la fereastră. 4 (Reg; fig; gmț) Bătaie.
3. [DEX '09] ÎMBLĂNI, îmblănesc, vb. IV. Tranz. A căptuși cu blană un obiect de îmbrăcăminte; a blănui. – În + blană.
4. [MDA2] blăni1[1] vt vz îmblăni
5. [MDA2] îmblăni vt [At: E. KOGĂLNICEANU, ap. LET. III, 237/8 / S și: (înv) înb~ / Pzi: ~nesc / E: în- + blană] 1 A căptuși cu blană un obiect de îmbrăcăminte Si: (înv) a blăni, a blănui, a îmblănui. 2 (Cns; reg) A căptuși ceva cu scândură groasă Si: a pardosi. 3 (Cns; reg) A pune tocuri la fereastră. 4 (Reg; fig; gmț) A bate pe cineva.
6. [CADE] ÎMBLĂNI (-ănesc) vb. tr. A căptuși cu blană: un cepchen verde îmblănit numai cu samur (ISP.).
7. [DLRLC] ÎMBLĂNI, îmblănesc, vb. IV. Tranz. A căptuși cu blană o haină. Și-a îmblănit paltonul.
8. [Șăineanu, ed. VI] îmblănì v. a căptuși cu blană.
9. [Scriban] îmblănésc, V. blănesc.
10. [DOOM 3] îmblănire s. f., g.-d. art. îmblănirii
11. [DOOM 2] îmblănire s. f., g.-d. art. îmblănirii
12. [DOOM 3] îmblăni (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. îmblănesc, 3 sg. îmblănește, imperf. 1 îmblăneam; conj. prez. 1 sg. să îmblănesc, 3 să îmblănească
13. [DOOM 2] îmblăni (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. îmblănesc, imperf. 3 sg. îmblănea; conj. prez. 3 să îmblănească
14. [IVO-III] îmblănesc.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL