1. [DEX '09] ÎMBELȘUGARE s. f. Belșug; abundență, îndestulare. [Var.: (reg.) îmbielșugare s. f.] – V. îmbelșuga.
2. [MDA2] îmbelșugare sf [At: BELDIMAN, N. P. I, 9/1 / S și: (înv) înb~ / V: (reg) ~bie~, ~bil~ / Pl: ~gări / E: îmbelșuga] 1 (Rar) Fertilizare a pământului. 2 Belșug. 3 (Pex) Îndestulare.
3. [CADE] ÎMBELȘUGARE sf. Belșug, îndestulare, prisosință, abundență.
4. [DLRLC] ÎMBELȘUGARE s. f. Belșug, abundență, îndestulare. Unchiașul... de la venirea băiatului, trăia mai bine și mai cu îmbelșugare. POPESCU, B. IV 42. Frumusețile ce natura le răspîndește... cu atîta îmbelșugare. NEGRUZZI, S. I 315. – Variantă: îmbielșugare (SADOVEANU, D. P. 158) s. f.
5. [Șăineanu, ed. VI] îmbelșugare f. ahundantă. [V. belșug].
6. [Scriban] îmbelșugáre f. Belșug, abundanță. – Și îmbilș- și îmbĭelș-.
7. [DEX '09] ÎMBIELȘUGARE s. f. v. îmbelșugare.
8. [MDA2] bilșugare[1] sf vz îmbelșugare
9. [MDA2] îmbieșlugare sf vz îmbelșugare
10. [MDA2] îmbilșugare sf vz îmbelșugare
11. [MDA2] înbielșugare sf vz îmbelșugare
12. [MDA2] înbilșugare sf vz îmbelșugare
13. [CADE] ÎMBIELȘUGARE = ÎMBELȘUGARE.
14. [DOOM 3] îmbelșugare s. f., g.-d. art. îmbelșugării
15. [DOOM 2] îmbelșugare s. f., g.-d. art. îmbelșugării
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL