1. [DEX '09] ÎMBIETURĂ, îmbieturi, s. f. (Rar) Faptul de a îmbia; îndemn, invitație. [Pr.: -bi-e-] – Îmbia + suf. -tură.
2. [MDA2] îmbietură sf [At: SBIERA, P. 252 / S și: (înv) înb~ / P: ~bi-e~ / Pl: ~ri / E: îmbia + tură] 1-3 (Pfm; rar) Îmbiere (1-3).
3. [CADE] ÎMBIETURĂ (pl. -turi) sf. Faptul de a îmbia, invitațiune; îndemn: auzind tata aceste îmbieturi... strigă cătră femeia sa (SB.).
4. [DOOM 3] îmbietură (rar) (desp. -bi-e-) s. f., g.-d. art. îmbieturii; pl. îmbieturi
5. [DOOM 2] îmbietură (rar) (-bi-e-) s. f., g.-d. art. îmbieturii; pl. îmbieturi
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL