1. [DEX '09] ÎMBIELȘUGARE s. f. v. îmbelșugare.
2. [CADE] ÎMBIELȘUGARE = ÎMBELȘUGARE.
3. [DEX '09] ÎMBELȘUGA, îmbelșughez, vb. I. Tranz. (Rar) A face pământul să rodească, să devină îmbelșugat. – În + belșug.
4. [DEX '09] ÎMBELȘUGARE s. f. Belșug; abundență, îndestulare. [Var.: (reg.) îmbielșugare s. f.] – V. îmbelșuga.
5. [MDA2] bilșugare[1] sf vz îmbelșugare
6. [MDA2] îmbelșuga vt [At: MARCOVICI, D. 12/13 / S și: (înv) înb~ / V: (reg) ~bie~, ~bil~ / Pzi: ~ghez / E: în- + belșug] (Rar) A face pământul să dea roade îmbelșugate.
7. [MDA2] îmbelșugare sf [At: BELDIMAN, N. P. I, 9/1 / S și: (înv) înb~ / V: (reg) ~bie~, ~bil~ / Pl: ~gări / E: îmbelșuga] 1 (Rar) Fertilizare a pământului. 2 Belșug. 3 (Pex) Îndestulare.
8. [MDA2] îmbielșuga v vz îmbelșuga
9. [MDA2] îmbieșlugare sf vz îmbelșugare
10. [MDA2] îmbilșuga v vz îmbelșuga
11. [MDA2] îmbilșugare sf vz îmbelșugare
12. [MDA2] înbielșugare sf vz îmbelșugare
13. [MDA2] înbilșugare sf vz îmbelșugare
14. [CADE] ÎMBELȘUGARE sf. Belșug, îndestulare, prisosință, abundență.
15. [DLRLC] ÎMBELȘUGA, îmbelșughez, vb. I. Tranz. (Rar) A face să rodească, să fie îmbelșugat. Sunînd grăunțele, pe bulgări plouă; Speranța, dragostea lui sfîntă, dorul De-a-mbelșuga cu munca lui ogorul, Le seamănă cu mîinile-amîndouă. VLAHUȚĂ, O. A. 28.
16. [DLRLC] ÎMBELȘUGARE s. f. Belșug, abundență, îndestulare. Unchiașul... de la venirea băiatului, trăia mai bine și mai cu îmbelșugare. POPESCU, B. IV 42. Frumusețile ce natura le răspîndește... cu atîta îmbelșugare. NEGRUZZI, S. I 315. – Variantă: îmbielșugare (SADOVEANU, D. P. 158) s. f.
17. [Șăineanu, ed. VI] îmbelșugare f. ahundantă. [V. belșug].
18. [Scriban] îmbelșugáre f. Belșug, abundanță. – Și îmbilș- și îmbĭelș-.
19. [DOOM 3] îmbelșuga (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. îmbelșughez, 3 îmbelșughează; conj. prez. 1 sg. să îmbelșughez, 3 să îmbelșugheze
20. [DOOM 3] îmbelșugare s. f., g.-d. art. îmbelșugării
21. [DOOM 2] îmbelșuga (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 îmbelșughează
22. [DOOM 2] îmbelșugare s. f., g.-d. art. îmbelșugării
23. [DMLR] îmbielșuga (= îmbelșuga) vb. (ind. prez. 1 îmbielșughez)
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL