1. [DEX '09] ÎMBIBARE s. f. Acțiunea de a (se) îmbiba și rezultatul ei. – V. îmbiba.
2. [MDA2] îmbibare sf [At: MARIAN – ȚIȚEICA, FIZ. 1, 160 / S și: (înv) im~, înb~ / Pl: ~bări / E: îmbiba] 1 Pătrundere a unui corp solid de un lichid sau de un gaz Si: impregnare, umezire, (rar) îmbibație (1). 2 (Rar; fig) Pătrundere a unei conștiințe de o idee, de o teorie etc. Si: îndoctrinare, (rar) îmbibație (2).
3. [DLRLC] ÎMBIBARE s. f. Acțiunea de a (se) îmbiba și rezultatul ei.
4. [DN] ÎMBIBARE s.f. Faptul de a (se) îmbiba; îmbibație. [< îmbiba].
5. [DEX '09] ÎMBIBA, îmbib, vb. I. Tranz. și refl. A (se) pătrunde, a (se) impregna de un lichid, de un gaz etc. ♦ Tranz. Fig. (Rar) A face să fie pătruns de o idee, de o teorie etc.; a îndoctrina. – Din fr. imbiber, lat. imbibere.
6. [MDA2] îmbiba vtr [At: I. IONESCU, D. 476 / S și: (înv) im~, înb~ / Pzi: îmbib / E: fr imbiber, lat imbibere] 1-2 A (se) pătrunde de un lichid sau de un gaz Si: a (se) impregna, a (se) umezi. 3-4 (Rar; fig) A (se) pătrunde de o idee, de o teorie etc. Si: a (se) îndoctrina.
7. [DEX '98] ÎMBIBA, îmbib, vb. I. Tranz. și refl. A (se) pătrunde, a (se) umple de un lichid, de un gaz etc. ♦ Tranz. Fig. (Rar) A face să fie pătruns de o idee, de o teorie etc.; a îndoctrina. – Din fr. imbiber, lat. imbibere.
8. [DLRLC] ÎMBIBA, îmbib, vb. I. Refl. (Despre masa unui corp) A absorbi o cantitate mare de lichid, a se pătrunde de un lichid. Buretele se îmbibă de apă. ♦ Tranz. Fig. (Rar) A face să fie pătruns de o idee, de o teorie; a îndoctrina. L-am îmbibat cu principiile noastre de frățietate, și acum casa lui e a noastră. ALECSANDRI, T. 1655.
9. [DN] ÎMBIBA vb. I. tr., refl. A (se) pătrunde, a (se) umple cu un lichid. ♦ tr. (Fig.; rar) A face să fie pătruns de o idee, de o teorie etc.; a îndoctrina. [P.i. îmbib și -bez. / < fr. imbiber, cf. lat. imbibere].
10. [MDN '00] ÎMBIBA vb. I. tr., refl. a (se) pătrunde, a (se) umple de un lichid, gaz etc. II. tr. (fig.) a face să fie pătruns de o idee, de o teorie. (< fr. /s’/imbiber, lat. imbibere)
11. [Șăineanu, ed. VI] îmbibà v. a (se) muia, a (se) pătrunde de un lichid.
12. [Scriban] *imbíb și -éz, a -á v. tr. (fr. imbiber, a imbiba, d. lat. imbibo, -bibere, a aspira, a suge, a pompa. V. îmbăt). Ud, pătrund ceva cu un lichid: a imbiba un burete cu apă. V. refl. Mă pătrund de un lichid: buretele se îmbibă de apă.
13. [DOOM 3] îmbibare s. f., g.-d. art. îmbibării
14. [DOOM 2] îmbibare s. f., g.-d. art. îmbibării
15. [DOOM 3] îmbiba (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. îmbib, 3 îmbibă; conj. prez. 1 sg. să îmbib, 3 să îmbibe
16. [DOOM 2] îmbiba (a ~) vb., ind. prez. 3 îmbibă
17. [MDO] îmbiba
18. [IVO-III] îmbib.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL