1. [MDA2] îmbială sf [At: ISPIRESCU, L. 339 / S și: (înv) înb~ / P: ~bi-a~ / Pl: ~ieli / E: îmbia + -ală] 1-3 (Pfm; rar) Îmbiere (1-3).
2. [CADE] † ÎMBIALĂ (pl. -ieli) sf. Trans. Faptul de a îmbia, invitațiune: mulțămesc, bădișorule, pentru ~ (SB.).
3. [DLRLC] ÎMBIALĂ, îmbieli, s. f. (Rar) Îmbiere. N-au stătut mult la îmbială. SBIERA, P. 22. Zmeul îl întețise cu îmbiala. ISPIRESCU, L. 339. – Pronunțat: -bi-a-.
4. [DLRM] ÎMBIALĂ, îmbieli, s. f. (Rar) Îmbiere. [Pr.: -bi-a-] – Din îmbia + suf. -eală.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL