1. [MDA2] îmbeznare sf [At: DA / S și: (îrg) înb~ / V: (reg) ~nire / Pl: ~ri / E: îmbezni] (Reg; rar; șfg) Întunecare.
2. [MDA2] îmbezna [At: ANTIM, P. 175 / S și: (îrg) înb~ / V: (reg; cscj) ~ni / Pzi: ~nez, 3 ~nește / E: în- + beznă] 1 vt (Înv) A arunca pe cineva în prăpastie. 2 vrim (Reg) A se face întuneric.
3. [MDA2] îmbezni v vz îmbezna
4. [MDA2] îmbeznire sf vz îmbeznare
5. [CADE] ÎMBEZNA I. vb. tr. A arunca în prăpastie. II. vb. refl. A se face întunerec beznă: după ce se îmbeznase cam bine, plecară pe cale (RET.).
6. [DLRM] ÎMBEZNA, pers. 3 îmbeznează, vb. I. Refl. (Reg.) A se face întuneric beznă. – Din în- + beznă.
7. [DAR] îmbezna, îmbeznez, vb. I (reg., înv.) a arunca pe cineva în abis, în beznă, în hău; cu forma îmbezni, imbeznește, vb. IV = a întuneca.
8. [DAR] îmbeznire s.f. (reg., înv.; despre minte) întunecare, tulburare.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL