1. [DEX '09] ÎMBELȘUGAT, -Ă, îmbelșugați, -te, adj. Care are din abundență cele trebuincioase. ♦ Care există din belșug, din abundență. [Var.: (reg.) îmbielșugat, -ă adj.] – V. îmbelșuga.
2. [MDA2] îmbelșugat, ~ă a [At: AXINTE URICARIUL, ap. LET. II, 144/13 / S și: (înv) înb~ / V: (reg) ~bie~, ~bil~ / Pl: ~ați, ~e / E: îmbelșuga] 1 Care există din belșug Si: abundent, bogat, (reg; rar) îmbelșugător (1). 2 (Pex) Care are din abundență din cele necesare Si: abundent, bogat, îndestulat, (reg; rar) îmbelșugător (2).
3. [CADE] ÎMBELȘUGAT adj. În belșug, îndestulat, abundent.
4. [DLRLC] ÎMBELȘUGAT, -Ă, îmbelșugați, -te, adj. Care are din abundență toate cele trebuincioase (v. îndestulat, abundent, bogat); care există, se află din belșug, din abundență. Recoltă îmbelșugată. Casă îmbelșugată. ▭ Agricultura socialistă eliberează țărănimea muncitoare de exploatare și-i deschide drum larg spre un trai îmbelșugat. LUPTA DE CLASĂ, 1953, nr. 9, 47. Pentru omul sovietic viața se face din ce în ce mai îmbelșugată, mai fericită. STANCU, U.R.S.S. 158. Natura îmbelșugată a acestui pămînt binecuvîntat n-a putut fi încă secătuită de lăcomia și nesocotința omenească. BART, S. M. 46. – Variantă: îmbielșugat, -ă (SADOVEANU, D. P. 163) adj.
5. [Șăineanu, ed. VI] îmbelșugat a. abundant.
6. [Scriban] îmbelșugat, -ă adj. Abundant. – Și îmbilș- și îmbielș-. Maĭ rar, belșugós, -oásă.
7. [DEX '09] ÎMBELȘUGA, îmbelșughez, vb. I. Tranz. (Rar) A face pământul să rodească, să devină îmbelșugat. – În + belșug.
8. [DEX '09] ÎMBIELȘUGAT, -Ă adj. v. îmbelșugat.
9. [MDA2] bișugit a vz îmbelșugat
10. [MDA2] îmbelșuga vt [At: MARCOVICI, D. 12/13 / S și: (înv) înb~ / V: (reg) ~bie~, ~bil~ / Pzi: ~ghez / E: în- + belșug] (Rar) A face pământul să dea roade îmbelșugate.
11. [MDA2] îmbielșuga v vz îmbelșuga
12. [MDA2] îmbielșugat, ~ă a vz îmbelșugat
13. [MDA2] îmbilșuga v vz îmbelșuga
14. [MDA2] îmbilșugat, ~ă a vz îmbelșugat
15. [DLRLC] ÎMBELȘUGA, îmbelșughez, vb. I. Tranz. (Rar) A face să rodească, să fie îmbelșugat. Sunînd grăunțele, pe bulgări plouă; Speranța, dragostea lui sfîntă, dorul De-a-mbelșuga cu munca lui ogorul, Le seamănă cu mîinile-amîndouă. VLAHUȚĂ, O. A. 28.
16. [DOOM 3] îmbelșugat adj. m., pl. îmbelșugați; f. îmbelșugată, pl. îmbelșugate
17. [DOOM 2] *îmbelșugat adj. m., pl. îmbelșugați; f. îmbelșugată, pl. îmbelșugate
18. [DOOM 3] îmbelșuga (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. îmbelșughez, 3 îmbelșughează; conj. prez. 1 sg. să îmbelșughez, 3 să îmbelșugheze
19. [DOOM 2] îmbelșuga (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 îmbelșughează
20. [DMLR] îmbielșuga (= îmbelșuga) vb. (ind. prez. 1 îmbielșughez)
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL