1. [DEX '09] IȘLICEL, ișlicele, s. n. (Înv.) Diminutiv al lui ișlic. – Ișlic + suf. -el.
2. [MDA2] ișlicel sn [At: DEX / Pl: ~e / E: ișlâc + -el] 1-8 (Șhp) Ișlic (1-4) (mic).
3. [DEX '98] IȘLICEL, ișlicele, s. n. Diminutiv al lui ișlic. – Ișlic + suf. -el.
4. [DLRLC] IȘLICEL, ișlicele, s. n. (Învechit) Diminutiv al lui ișlic. Pe atunci, cînd nu se pomenea de viață publică... boierul... avea sindrofie și chefuri acasă, numai-n ișlicel și-n meși. CARAGIALE, O. III 162. De Sandul s-apropia, în posunar îl căta, Odoarele că-i găsea... Ișlicelu-i răsturna, Și cununa-i strălucea. TEODORESCU, P. P. 70.
5. [DOOM 3] ișlicel (înv.) s. n., pl. ișlicele
6. [DOOM 2] ișlicel (înv.) s. n., pl. ișlicele
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL