1. [DER] IZĂLTAT, -Ă, izăltați, -te, adj. (Var.) Zăltat. (cf. zăltat)
2. [GAER] izaltat În BPh., V, p. 175, am semnalat pe săltat „nebun”, întîlnit în comuna Reviga (Ialomița) și atestat în culegeri de cuvinte din Teleorman și Oltenia. L-am explicat atunci prin exaltat, încrucișat cu săltat, tinînd seamă că la Vîrcol apare forma izaltat. Găsesc acum, tot din Oltenia, izăltat (Lex. reg. I, p. 41), iar la Udrescu, izaltat (cu varianta zăltat). Faptul că i- apare în mai multe locuri și mai ales că în Argeș se pronunță cuvîntul cu a neaccentuat aduce, mi se pare, dovada că avem de-a face cu exaltat. După cît pot vedea, săltat nici nu e atestat cu sensul de „nebun”.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL