1. [MDA2] izvrătit, ~ă a [At: MAG. IST. IV, 235/11 / Pl: ~iți, ~e / E: izvrăti] (Îvr) Răstălmăcit.
2. [MDA2] izvrăti vt [At: (a. 1699) BV I, 371 / Pzi: ~tesc / E: vsl извратити] (Îvr) A răstălmăci.
3. [DER] izvrăti (-tesc, -it), vb. – A tergiversa, a interpreta în felul său. Sl. izvratiti (DAR), cf. răsvrăti. Sec. XVII, înv.
4. [DLRLV] IZVRĂTIT adj. (ȚR) Răsturnat. (Fig.) Află turma neplecată și neascultătoare și biserica izvrătită. N 1682. 12v cf. ANON. CANTAC.; N 1727, 146r; GI,5r. Etimologie: izvrăti. Vezi și izvreti.
5. [DAR] izvrătit, -ă, adj. (înv.) întors pe dos, răsturnat, răstălmăcit; răzvrătit.
6. [DAR] izvrăti, izvrătesc, vb. IV (înv.) a întoarce, a răsturna, a răstălmăci, a schimba înțelesul.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL