1. [DEX '09] IZOMERIZARE, izomerizări, s. f. Acțiunea de a se izomeriza și rezultatul ei. – V. izomeriza.
2. [MDA2] izomerizare sf [ At: MDT / S și: iso~ / Pl: ~zări / E: izomeriza] Transformare a unei substanțe sau a unei combinații într-un izomer al său.
3. [DEX '98] IZOMERIZARE, izomerizări, s. f. Acțiunea de a se izomeriza și rezultatul ei. – V. izomeriza. Cf. fr. isomérisation.
4. [DN] IZOMERIZARE s.f. Transformare a unei substanțe într-un izomer al ei. [Var. isomerizare s.f. / < izomeriza, după fr. isomérisation].
5. [DEX '09] IZOMERIZA, pers. 3 izomerizează, vb. I. Refl. (Despre substanțe chimice) A se transforma într-un izomer în urma unei reacții sau prin acțiunea unui agent fizic. – Din fr. isomériser.
6. [MDA2] izomeriza vt [At: DA ms / S și: iso~ / Pzi: ~zez / E: fr isomériser] A transforma o substanță sau o combinație într-un izomer al său.
7. [DN] ISOMERIZA vb. I. v. izomeriza.
8. [DN] ISOMERIZARE s.f. v. izomerizare.
9. [DN] IZOMERIZA vb. I. tr. A transforma prin izomerizare. [Var. isomeriza vb. I. / < fr. isomériser].
10. [MDN '00] IZOMERIZA vb. refl. (despre compuși chimici) a se transforma într-un izomer al său. (< fr. isomériser)
11. [DOOM 3] izomerizare s. f., g.-d. art. izomerizării; pl. izomerizări
12. [DOOM 2] izomerizare s. f., g.-d. art. izomerizării; pl. izomerizări
13. [DOOM 3] !izomeriza (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 se izomerizează, imperf. 3 pl. se izomerizau; conj. prez. 3 să se izomerizeze; ger. izomerizându-se
14. [DOOM 2] izomeriza (a ~) vb., ind. prez. 3 izomerizează
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL