1. [DEX '09] IZOLAȚIE, izolații, s. f. Faptul de a izola (2); (concr.) strat de material izolant așezat între două medii sau între două sisteme fizice. – Din fr. isolation.
2. [MDA2] izolație sf [At: STAMATI, D. / V: (înv) ~iune / Pl: ~ii / E: fr isolation] 1-2 Izolare (3-4). 3 (Ccr) Strat de material izolant (2, 4) așezat între două medii sau între două sisteme fizice. 4 (Spc; îs) Bandă de ~ Fâșie îngustă de pânză sau plastic îmbibată cu o substanță adezivă, cu ajutorul căreia se învelesc firele electrice pentru a fi izolate.
3. [DLRLC] IZOLAȚIE, izolații, s. f. Strat de material izolant intercalat între două medii sau între două sisteme fizice.
4. [DN] IZOLAȚIE s.f. Izolare. ♦ Strat izolant așezat între două medii sau între două sisteme fizice. [Gen. -iei, var. izolațiune s.f. / cf. fr. isolation].
5. [MDN '00] IZOLAȚIE s. f. strat izolant între două medii sau sisteme fizice. (< fr. isolation)
6. [MDA2] izolațiune sf vz izolație
7. [DN] IZOLAȚIUNE s.f. v. izolație.
8. [Scriban] *izolațiúne f. (fr. isolation). Acțiunea de a izola. Starea de a fi izolat: mulțĭ fericițĭ trăĭesc în izolațiune. – Și -áție, dar ob. -áre.
9. [DOOM 3] izolație (desp. -ți-e) s. f., art. izolația (desp. -ți-a), g.-d. art. izolației; pl. izolații, art. izolațiile (desp. -ți-i-)
10. [DOOM 2] izolație (-ți-e) s. f., art. izolația (-ți-a), g.-d. art. izolației; pl. izolații, art. izolațiile (-ți-i-)
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL