1. [MDA2] izgorât, ~ă a [At: DA ms / V: isg~ / Pl: ~âți, ~e / E: izgorî] (Reg) 1 (D. cereale și fân) Încins. 2 (D. spicul de grâu) Uscat. 3 (D. cereale) Răsărite.
2. [MDA2] izgorî vr [At: I. IONESCU, C. 123/26 / Pzi: ~resc / E: vsl изгорѣти „a arde”] (Reg; d. paie, cereale) A se încinge, stricându-se.
3. [CADE] ❍ IZGORÎ (-orăsc) vb. refl. 🚜 A se încinge (vorb. de spicele de grîu sau de alte cereale) [srb.].
4. [Scriban] izgorăsc, a -î v. tr. (vsl. iz-gorĭeti, sîrb. izgoreti, a nimici pin foc; rus. izgorĭetĭ. V. ogor). Est. Rar. Încing (aprind, stric) grînele adunate. V. refl. Grînele se izgorăsc de căldură.
5. [DER] izgorî (-resc, -it), vb. refl. – Despre cereale, a fermenta. Sl. izgorĕti (Tiktin; DAR), cf. sb. izgorjeti, rus. izgorĕtĭ. Cf. dogorî, prigoare.
6. [DAR] izgorât, -ă, adj. (reg.; despre cereale și fân) 1. stricat de căldură, încins, incitat, aprins (fără flacără). 2. uscat, vechi. 3. răsărit.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL