1. [MDA2] izgnanie sf [At: DOSOFTEI, V. S. 86/1 / Pl: ~ii / E: vsl изгнаниѥ] (Slî) Exil.
2. [Scriban] izgnánie f. (vsl. izgnaniĭe). Vechĭ. Izgonire.
3. [DLRLV] IZGNANIE s.f. (Mold.) Surghiun. Răposînd svîntul Pavel la izgnanie departe. DOSOFTEI, VS. Ovidie poeticul... de Avgust au fost trimis în izgnanie la cetatea Tomus. CANTEMIR, HR. Etimologie: sl. izgnanije.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL