1. [Scriban] izdáŭ, a izdá v. tr. (vsl. iz-dati, a scoate, a denunța, a trăda; rus. izdátĭ, a promulga; bg. izdávam, trădez). Vest. A denunța: Fugĭ, izdate, blestemate! Nu izda, nu blestema! (Șez. 32, 111).
2. [DER] IZDĂRI, izdăresc, vb. IV. (Var.) Ijderi. (cf. ijderi)
3. [DER] izda (-dez, -it), vb. – A se îmbolnăvi, a suferi de ceva. Sb. izdati „a elimina” (DAR; Graur, BL, VI, 152). În Olt. și Banat. – Der. izdat, s. n. (boală de stomac); izdat, s. m. (diavol); iujdă, s. f. (chin, suferință); iujdănit, adj. (blestemat).
4. [DAR] izda, izdez, vb. I (reg.) a face să se îmbolnăvească, a i se face rău, a-i veni cuiva rău.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL