1. [DEX '09] IZBUTIRE s. f. Acțiunea de a izbuti și rezultatul ei; succes, reușită, izbândă. – V. izbuti.
2. [MDA2] izbutire sf [At: I. VĂCĂRESCUL, P. 355/16 / Pl: ~ri / E: izbuti] 1 Reușită. 2 (Ban) Însănătoșire.
3. [DLRLC] IZBUTIRE s. f. (Învechit) Acțiunea de a izbuti și rezultatul ei; succes, izbîndă, reușită. Oratorul nu știu d-avuse izbutire! VĂCĂRESCU, P. 355.
4. [DEX '09] IZBUTI, izbutesc, vb. IV. Tranz. și intranz. A duce ceva la bun sfârșit; a reuși, a izbândi. – Et. nec.
5. [MDA2] izboti v vz izbuti
6. [MDA2] izbuti [At: NEGRUZZI, S. I, 179 / V: (înv) izboti / Pzi: ~tesc / E: nct] 1-2 vti A reuși. 3 vi (Ban) A se însănătoși.
7. [CADE] IZBUTI (-tesc) vb. intr. A isprăvi cu bine, a ieși la un capăt bun, a o scoate la capătîiu, a reuși: este adevărat că am izbutit ori de cîte ori te-am ascultat (ISP.).
8. [DLRLC] IZBUTI, izbutesc, vb. IV. Tranz. A duce la bun sfîrșit, a termina cu bine; a reuși, a izbîndi. Cu blîndeță și cu vorbă bună izbutea să le facă pe toate la vremea lor. MIRONESCU, S. A. 124. În cele mai de pe urmă izbuti fata să rănească pe balaur. ISPIRESCU, L. 18. Văzînd el, dracul, că și aici n-a izbutit nemica, crîșca din măsele. CREANGĂ, P. 145. ◊ Intranz. Noi trebuie să izbutim în tot ce începem, cu orice preț. CAMILAR, TEM. 100. Am izbutit ori de cîte ori te-am ascultat. ISPIRESCU, L. 21.
9. [Șăineanu, ed. VI] izbutì v. a avea un sfârșit bun, a reuși. [Slav. IZBUTI, a stărui până la sfârșit].
10. [Scriban] izbutésc v. intr. (vsl. izbyti, a se libera, a scăpa sŭbyti, rut. zbútysĕa, a se realiza. V. izbîndesc, năzbîtie). Izbîndesc, reușesc: a izbuti (să trecĭ) la un examin.
11. [DOOM 3] izbutire s. f., g.-d. art. izbutirii
12. [DOOM 2] izbutire s. f., g.-d. art. izbutirii
13. [DOOM 3] izbuti (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. izbutesc, 3 sg. izbutește, imperf. 1 izbuteam; conj. prez. 1 sg. să izbutesc, 3 să izbutească
14. [DOOM 2] izbuti (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. izbutesc, imperf. 3 sg. izbutea; conj. prez. 3 să izbutească
15. [MDO] izbuti
16. [IVO-III] izbutesc, -team 1 imp.
17. [CECC] Chi dura, vince – E o zicală italiană: „Cine stăruiește, izbutește”. Ea a căpătat o largă popularitate pe continentul nostru în secolul trecut, datorită unei opere bufe cu același titlu, care s-a jucat cu mare succes între anii 1837 și 1850 în toate teatrele din Italia și pe multe scene din alte țări. Autorul ei este azi aproape necunoscut (Ludovico Ricci), dar zicala e cunoscută și des întrebuințată ca îndemn de a stărui în muncă, în creație, în virtute. FOL.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL