1. [MDA2] izbrănit, ~ă a [At: (a. 1660) BUL. COM. IST. IV, 20 / Pl: ~iți, ~e / E: izbrăni] (Slî) 1 (D. situații) Clarificat prin lichidarea unei afaceri. 2 (D. un proces juridic) Terminat. 3 (D. o datorie) Plătită. 4 Clarificat.
2. [MDA2] izbrăni [At: (a. 1704) APOSTOL, ap. BV I, 457 / Pzi: ~nesc / E: vsl изƃиранти] (Slî) 1-2 vtr A(-și) clarifica o situație, lichidând o afacere. 3-4 vtr A sfârși un proces juridic. 5-6 vtr A(-și) plăti o datorie. 7 vt A clarifica.
3. [CADE] † IZBRĂNI (-ănesc) vb. tr. și refl. A (se) răfui: de va da datornicul... averea sa... ca să se izbrănească de datorie (LEG.-CAR.).
4. [Scriban] izbrănésc v. tr. (vsl. *iz-braniti. V. braniște). Sec. 18-19. Lămuresc, răfuĭesc, regulez, termin (o afacere), achit (un creditor).
5. [DER] IZBRĂNI, izbrănesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A solda, a lichida (2), a satisface (2). (împrum. cultural < sl. izbrati, part. izbiranŭ)
6. [DER] izbrăni (-nesc, -it), vb. – A solda, a achita, a lichida. Sl. izbrati, part. izbiranŭ (Cihac, II, 153). Împrumut cultural, înv. (sec. XVIII). – Der. zbranca, s. f. (în expresia a da zbranca, a prăda, a jefui).
7. [DAR] izbrănit, izbrănită, adj. (înv.) lămurit, clarificat, răfuit, achitat, lichidat.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL